Doar când mă încred în purtarea de grijă a Păstorului meu sunt eu în stare să mă rog.
Dacă mă revolt împotriva sorţii mele şi stărui în a-mi considera munca o corvoadă, atunci nu mă pot ruga. Inima mea se poate ruga doar atunci când sunt pe deplin mulţumit de purtarea de grijă a Păstorului.
Dacă pot să spun cu toată sinceritatea că sunt mulţumit oriunde aş fi, deoarece Păstorul meu m-a condus acolo; dacă sunt fericit prin pustiu, pentru că e cel mai bun lucru pentru mine când aceasta este voia Sa; sau dacă voi cânta când sunt condus la ape liniştite, nu pentru că apele sunt liniştite, ci pentru că El mă conduce; atunci sunt capabil să mă rog.