Preocuparea personală pentru studiul proceselor de comunicare în mediul virtual caracteristice discursului omiletic s-a intensificat în timp. Observând cu atenție practica comunicării Cuvântului lui Dumnezeu pe internet, mi s-a conturat din ce în ce mai mult convingerea că pentru a atinge gradul de eficiență dorit în acest domeniu, nu este suficient să intri pe internet și să declami pur și simplu o învățătură, un mesaj, pe care oamenii să îl recepteze indiferent de structura și forma în care este prezentat. Dar mai ales indiferent de o raportare contextuală imediată, cu multiplele coordonate pe care le implică aceasta. E nevoie de mai mult.
Reconsiderarea metodelor tradiționale ale oratoriei bisericești (socotite de unii, nu totalmente nejustificat, desuete), desigur fără abandonarea principiilor de temelie ale omileticii creștine, elaborarea unor noi strategii de comunicare discursivă, în acord cu gradul de complexitate al realităților psihosociologice contemporane cărora ne adresăm, pot constitui puncte de plecare în efortul de a orienta discursul omiletic spre noi direcții de manifestare, mai eficiente și cu o mai mare aplicabilitate în plan existențial.
Comunicarea Cuvântului lui Dumnezeu din zilele noastre, atât în real, cât și în virtual are nevoie de un reviriment (o reinventare, în sensul pozitiv și responsabil al termenului (care să-i aducă o mai mare aderență la publicul contemporan, din toate categoriile sociale. Aceasta se poate realiza mai întâi prin aprofundarea dimensiunii comunicative interpersonale a mesajelor postate pe internet și prin adaptarea modalităților expresive la specificul concret al realității umane receptoare.