Teologia e considerată deseori o speculaţie fără rost şi fără sens, cu privire la lucruri irelevante - o distracţie inofensivă, întrucîtva lipsită de sens, a unor profesori şi clerici frustraţi, care au mult timp liber. Dacă există vreo ramură teologică a gîndirii creştine care să fi fost caracterizată de speculaţii aparent fără rost, de acest fel, aceea e cristologia.
Dar în centrul credinţei creştine nu se află un set de idei abstracte sau de crezuri, ci o persoană. Trebuie să ne împotrivim ispitei de a vorbi despre creştinism ca şi cum acesta ar fi un fel de ,,-ism", cum sînt marxismul, darwinismul sau hegelianismul. Acestea sînt, în esenţă, sisteme abstracte, care s-au detaşat de persoana fondatorului lor şi care au fost reduse, pur şi simplu, la seturi de doctrine. Deşi ideile pe care le numim „marxism" au fost dezvoltate iniţial de Marx, acestea sînt acum cu totul independente de el. Tot ceea ce a făcut Marx a fost să le prezinte.
Relaţia dintre Isus şi creştinism este însă foarte diferită.
In ultimă instanţă, credinţa creştină se bazează pe persoana lui Isus Hristos. După cum o lentilă poate concentra elementele complexe ale unei imagini într-un singur punct luminos, tot astfel, elementele multiple ale credinţei creştine se concentrează asupra persoanei istorice unice a lui Isus Hristos.
Cine este Isus Hristos? Şi de ce este El atît de important? Concepţia creştină despre Dumnezeu şi despre om provine din înţelegerea creştină a identităţii şi a semnificaţiei lui Isus Hristos. în acest sens, se poate spune că Isus Hristos este temelia, centrul, punctul focal şi esenţa credinţei creştine.
In Doctrina întrupării, Alister McGrath ne invită, cu binecunoscuta sa erudiţie şi capacitate de analiză, combinate cu talentul de a comunica direct, clar şi captivant, să explorăm modul creştin de înţelegere a identităţii şi a semnificaţiei lui Isus Hristos, precum şi consecinţele care decurg de aici.