Cuprins
Ţara Sfântă. Geografie şi istorie
Creştinismul în Ţara Sfântă
Locurile Sfinte de pelerinaj în Ţara Sfântă
Oraşul Sfânt Ierusalim şi locurile sale de pelerinaj
Betleemul şi Bazilica Naşterii lui Hristos
Câmpul Păstorilor
Mormântul Rahelei
Hebron şi Mormintele Patriarhilor
Stejarul Mamvri
Betania
Mormântul lui Lazăr
Ierihon şi locurile sale de pelerinaj
Râul Iordan şi Locul botezului lui Hristos
Samaria şi locurile sale de pelerinaj
Fântâna lui Iacov
Lacul Tiberiadei şi locurile sale înconjurătoare de pelerinaj
Cana Galileii
Muntele Tabor
Lida şi Mormântul Sf.Gheorghe
Yafo şi Mormântul Tabitei
Monahismul ortodox în Ţara Sfântă
Mănăstirile ortodoxe
Mănăstirile istorice ortodoxe
Qumran şi Manuscrisele de la Marea Moartă
Sinaiul şi mănăstirea Sf. Ecaterina
Prefaţă
Istoria ghidurilor prin Locurile Sfinte de pelerinaj, adică a cărţilor, adică a cărţilor care descriu lăcaşurile creştine ale Ţării Sfinte, este la fel de veche ca însăşi istoria acestor locuri. Primele ghiduri consacrate locurilor de pelerinaj au apărut încă în secolul 4, graţie recunoaşterii oficiale a statutului pe care îl aveau Locurile Sfinte şi faptului că începuse vizitarea lor în masă de către creştini. Scopul acestor ghiduri era să descrie Locurile Sfinte legate de evenimentele şi personajele biblice. În afară de aceasta, autorii lor s-au străduit să redea impresiile de ordin religios şi spiritual ale vizitatorului-pelerin prin Ţara Sfântă, să orezinte autenticitatea topografică şi geografică a evenimentelor zugrăvite în Vechiul şi Noul Testament. Cu toate acestea, pe alcătuitorii primelor ghiduri nu i-a preocupat câtuşi de puţin cercetarea stabilirii exacte, sub aspect istoric şi geografic, a locurilor de pelerinaj, cercetare menită să confirme autenticitatea sfintelor evenimente.
Astăzi, după scurgerea a 1600 de ani, după atâtea evenimente şi schimbări prin care au trecut locurile de pelerinaj de-a lungul întregii istorii, alcătuitorul unui ghid este dator să fie deopotrivă şi cercetător. Este un lucru necesar nu pentru că locurile de pelerinaj s-au transformat în monumente istorico-arheologice (unele din ele reprezentând în mod real monumente arheologice), ci pentru ca pelerinul-creştin să poată dobândi nu numai o experienţă religioasă şi să se simtă spiritualmente renăscut, dar să şi vadă, în întregimea sa, tabloul istoric al locurilor de pelerinaj din Ţara Sfântă.
Tocmai din această cauză, în ghidul de faţă există pentru fiecare loc de pelerinaj şi o succintă informare cu caracter istoric. Sunt convins că un ghid sau un însoţitor de grup va complini aceste informaţii istorice cu un conţinut religios şi va da posibilitatea pelerinilor să simtă semnificaţia spirituală a fiecărui loc sfânt.
Vasilios Ţaferis