Părtăşia este rodul binecuvântat al dragostei. Fără părtăşie nu este cu putinţă realitatea dragostei, aşa cum nu este cu putinţă flacăra fără foc.
Şi cum dragostea este de origine cerească, trimisă de Dumnezeu pe pământ prin întruparea Domnului Isus - Fiul dragostei Lui (Colos. 1: 13), nu o putem înţelege decât apropiindu-ne de El cu credinţă şi pocăinţă adevărată, primindu-L ca Mântuitor şi Stăpân al inimii noastre.
Hristos este întruparea dragostei şi a părtăşiei. Fără El nu putem trăi nici o clipă părtăşia în dragoste, pentru că numai El dărâmă toate zidurile de despărţire ridicate de păcat între suflete. El nivelează desăvârşit părerile şi treptele sociale, contopind sufletele într-o dulce şi statornică părtăşie, făcându-le fericite.
Cât de frumos este arătată părtăşia în dragoste în Epistola sf. ap. Pavel către Filimon ! Această Epistolă este o Scriptură Sfântă, care mi-a mângâiat inima când am citit-o, iar gândurile izvorâte din citirea ei, le-am adunat în paginile ce urmează, spre a fi de folos şi altor suflete care tânjesc după dragostea şi părtăşia cu şi în Hristos.
Dragostea este poezia şi cântarea cea mai plăcută şi de viaţă dătătoare din câte există. Ea este cheia care descuie uşa templului fericirii.
Dacă cititorii acestor pagini vor găsi în ele şi lucruri nepotrivite cu adevărul şi învăţătura Domnului Isus, să nu le primească. Acestea aparţin slabei şi mărginitei mele fiinţe. Dar tot ce este adevărat aici aparţine lui Dumnezeu şi adevărului Său veşnic, şi adevărul trebuie primit cu credinţă şi ascultare.
Cine scultă de adevăr, ascultă de Dumnezeu. Binecuvântat să-I fie numele, în vecii vecilor. Amin !
AUTORUL