În romanul lui Dostoievski, Fraţii Karamazov, Biserica întruchipată de Marele Inchizitor îi reproşează lui Hristos întors pe pământ: “De ce ai venit să ne tulburi?”
După mai bine de două mii de ani de la înfiinţare, Biserica instituţională continuă să-i tulbure şi să-i rănească pe cei care îi calcă pragul căutând vindecare.
Philip Yancey este şi el, printre mulţi alţii, unul dintre aceşti abuzaţi. A încercat toată viaţa să scape de traumele profunde cauzate în tinereţe de biserica lui îmbâcsită de o religiozitate de faţadă, de prejudecăţi şi rasism.
Această carte este una terapeutică. Este o vastă confesiune în care autorul vorbeşte despre cărţi, oameni şi faptele lor. Vorbeşte despre treisprezece mentori spirituali, dintre cei mai neaşteptaţi, care l-au ajutat să se tămăduiască şi, surprinzător, să-şi păstreze vie flacăra credinţei.
Pentru unii, această carte va mirosi a sămânţă de scandal, pentru că maeştrii spirituali care l-au ţinut pe Philip Yancey în viaţă nu sunt numai departe de a fi perfecţi, ci se dovedesc a fi nişte păcătoşi nenorociţi, aparent incurabili. Pentru alţii însă, cartea aceasta ar putea deveni un adevărat pansament spiritual, cu nebănuite valenţe vindecătoare.