O nouă mişcare culturală ameninţă să ne spele creierele. Definitiv.
Toleranţa este virtutea omului fără convingeri.
G. K. Chesterton - eseist şi romancier englez
Această carte are un ton aproape profetic. Şi reprezintă deopotrivă un semnal de alarmă. De peste ocean se conturează tot mai clar o nouă ideologie, care ne invadează taman pe mult cântata axă Washington-Londra-Bucureşti, respectiv US, UE şi RO.
Pe scurt, această ideologie, pe care o numim noua toleranţă, ne propune să acceptăm că toate afirmaţiile presupus adevărate sunt egale. Cu alte cuvinte, toate valorile, convingerile şi afirmaţiile cu pretenţie de adevăr sunt la fel de legitime. Singura virtute universală care mai poate exista este toleranţa. Păcatul capital e sinonim cu a fi intolerant. Ai păreri ferme şi îndrăzneşti să ţi le susţii? Eşti un pericol.
În virtutea acestei toleranţe de tip nou, Uniunea Europeană, spre care alergăm îmbujoraţi şi cu respiraţia întretăiată de emoţie, şi-a măturat deja sub covor o grămadă de valori, printre care şi întreaga ei moştenire creştină. Concepţia despre lume caracterizată de faptul că binele şi răul sunt categorii absolute, comunicate de către un Dumnezeu Atotputernic a devenit semn de fundamentalism, dacă nu chiar de scrânteală.
În lumea fără repere a noii toleranţe, nimeni nu mai poate decide dacă politeţea e mai bună decât obrăznicia, curajul mai lăudabil decât laşitatea, sau adevărul mai preţios decât minciuna. În această vastă puşcărie fără haine vărgate şi ziduri toţi au dreptate, toţi zâmbesc tâmp şi mai ales, toţi sunt liberi.