După doi ani de la prima incursiune a tânărului poet Cristian Dume pe tărâmul parcă tot mai sărăcăcios al poeziei creştine româneşti, iată-l avântându-se din nori, fără ezitări şi fără frică, mult mai conştient de acţiunile sale şi mult mai echipat cu cele necesare ale scrisului. E o apariţie mult mai concretă, care lasă o amprentă mai adâncă pe teritoriul acesta tot mai necunoscut omului modern.
Aşadar, după volumul de debut, Exerciţii de zbor (2016), Cristian Dume publică un nou volum intitulat Seninul din ferestre, semn că a depăşit momentul (de altfel foarte necesar) al exersărilor, fiind pe deplin ancorat în Aventura căutărilor lui, deschizând şi deschizându-ne o fereastră spre interiorităţi plăpânde şi inefabile.
Surprinzătoare este claritatea acestor poezii-ferestre, cu rame simple, familiare şi cu mozaicuri transparente, în culori atât de pale încat se confundă cu lumina.
Se observă încă de la primele poezii faptul că volumul Seninul din ferestre conturează o poetică a limpezimilor. Claritatea nu se datorează sedimentării impurităţilor, ci se datorează unei constante purificări. Asemenea unui psalmist, poetul dă glas cuvintelor care se convertesc în rugăciuni pline de sinceră îngenunchere.
A nu se trece cu vederea faptul că tânărul poet Cristian Dume nu deţine vreo specializare filologică; poezia sa demonstrând cu atât mai mult talentul cu care îşi face atât de facilă şi de naturală exprimarea sa lirică.
Sentimentul care domină fiecare pagină a volumului de faţă este un amestec de contemplaţie şi descoperire. Seninătatea versurilor se datorează atât omului care nu pune răutatea la suflet, trecând liniştit pe lângă toate neajunsurile vieţii, cât şi poetului, care filtrează prin ochii lui doar frumuseţea lumii care îl înconjoară. Volumul degajă o stare de împăcare cu sine, de linişte şi limpezime. Seninătatea din aceste poezii este dezarmantă, invitând cititorul să-şi seteze GPS-ul interior spre ferestrele luminoase ale sufletului ca punct de întâlnire cu poezia şi frumuseţea ei.
„Slovele se unesc şi se preling în gânduri, aşteptări, vise. Poate atât de simplu sau atât de profund. «Idealuri şi doruri laolaltă învăluie, / forme prin viaţă şi zborul spre nemurire se înalţă.» Citeşte şi cunoaşte dorul de nemurire pentru că … e prea tarziu să nu iubeşti deplin.”
PROF. GABRIELA POP
„Recunosc în acest tânăr poet vocea creaţiei, a celui care poate nu numai să pună cuvinte pe hârtie, dar poate simţi din nucleul fiinţei sale ceea ce este viu şi ce înseamnă să experimenteze luptele unei fiinţe umane, a căror apăsare pare să dispară pe măsură ce bucuria răscumpărării îi preia fiinţa pe de-a-ntregul.”
PROF. SIMONA J. BONICA, M.A.
„Aceste versuri adaugă frumuseţe călătoriei tuturor celor ce le citesc. Felicitări Cristian!”
PROF. AUREL MUREŞAN