De ce pace pe pământ?
Timp de secole, creștinismul a învățat că este vorba despre pacea din inima ta și mai târziu despre pacea din cer. Nu pe pământ. Acesta era considerat un ideal de neatins. Din ce în ce mai mult, pământul, această lume, această planetă, a fost văzută primordial ca ceva ce în cele din urmă avea să sfârșească în flăcări. Materialul, materia, conform acestei gândiri, era ceva de ordin inferior spiritului și sufletului. La urma urmei, acel suflet și spirit ar trăi mai departe, în slava cerească. Pentru totdeauna. Corpul nu avea viitor. Acesta ar putea dispărea în pământ sau în mare, sau în focul incinerării.
Totuși, aceeași Biblie ne învață că într-o zi, de la Ierusalim, pacea va acoperi întregul pământ și națiunile nu vor mai învăța războiul. Își vor transforma armele în unelte agricole. Într-o zi, omenirea va trăi într-o lume plină de pace și dreptate. Da, în sfârșit moartea nu va mai fi acolo, iar corpul uman va străluci în veșnicie. Vis sau realitate? Ideal de neatins? Sau am ajuns acum la limita noului pământ? Suntem aproape acolo?