Iaebeț a ajuns într-un punct în viața lui când a decis să se despartă de identitatea din trecutul său astfel încât să-și schimbe viitorul. El nu era un eșec total, dar niciun succes total. El știa că îl vor aștepta mari binecuvântări dacă reușește să-și depășească durerea. Durerea ne deformează identitatea și ne jefuiește de determinarea de a ne trăi visul de ceva mai mare. Durerea poate fi folosită în învățătură precum și pentru a corecta un comportament nedorit, dar, de asemenea, ea ne confiscă onoarea din centrul identității, care este esențială pentru a trăi un destin cu scop. Când visele noastre se lovesc de durere, necredința își bate joc de noi, de viitorul nostru și de credința noastră.
Această carte nu vorbește despre a ne clădi caracterul prin răspunsuri corecte la evenimentele dureroase, ci mai degrabă despre cum să sfărâmăm limitările pe care durerea ni le-a creat în interiorul identității noastre. Iaebeț nu era dispus să îndure o viață trăită sub durerea care i-a jefuit încă de la naștere identitatea. El a avut o viziune pentru viitorul său la care a ajuns folosind patru adevăruri strategice. El avea nevoie să știe cine este pentru a fi binecuvântat de Tatăl. El știa că Tatăl îi va da mai mult. Oare noi știm? Iaebeț nu și-a permis să rămână mut? Oare noi ne permitem?