În dimineața următoare (convertirii lui), Richard s-a dus la lucru. Ajungând la mină, a dat de veste tovarășilor săi de lucru că s-a întors la Dumnezeu. Puțini din aceia au dat crezare acestei vești; alții își băteau joc de el și-i ziceau că o să vadă ei când li s-o da plata. Când s-a coborât în mină, Richard a cerut din nou de la Domnul putere ca să-L mărturisească. Ajuns la locul de lucru, luă seama că tovarășii lui se uitau la el, ca și cum ar fi vrut să-i spună: „Acum să te vedem”. Numaidecât unul din ei începu să-i zică: „Spune drept, Zdravene, te-ai hotărât în adevăr să fii de acum al lui Isus?”
‒ Da, e adevărat.
‒ Vorbești serios, sau numai glumești? ‒ adăugă un altul.
‒ Foarte serios.
Unul după altul îi puse aceeași întrebare și toți primiră același răspuns. În cele din urmă, Zdravănul le zise: „Prietenilor, Domnul mi-a iertat păcatele, iar eu mă găsesc acum pe calea către cer. Ce ziceți voi de asta?” Aceia au rămas muți un timp. După aceea unul din ei zise: „Aș vrea și eu să fiu pe aceeași cale”. Un altul zise: Aș vrea și eu să am păcatele iertate’’. Toți fură de părere că ar vrea sa aibă și ei păcatele iertate; iar Dumnezeu a făcut ca în timp de un an, oamenii aceia să se întoarcă la El, unul după altul. Pentru cei întorși de curând la Dumnezeu, nu e lucru mai de seamă decât acela că, din clipa hotărârii lor, să mărturisească prietenilor și tovarășilor lor ce a făcut Dumnezeu cu ei. În felul acesta, ei îi iau diavolului înainte; așa, timpul celei dintâi iubiri a lor, va fi un timp de mare bucurie și fericire.