Cu privire la acest subiect Hermannus Wittsius, teolog olandez din secolul XVII, scria despre proeminența dată Tabernacolului în Scriptură următoarele: "Dumnezeu a creat lumea în șase zile, dar a folosit patruzeci de zile pentru a-l instrui pe Moise cu privire la Tabernacol. Descrierea creației ocupă mai puțin de două capitole din Scriptură, dar Tabernacolului îi sunt dedicate șase capitole întregi". De fapt, în întreg Vechiul Testament, Tabernacolul ridicat în pustie este menționat de aproximativ 130 de ori - o frecvență care indică în mod clar rolul central pe care l-a avut acesta în religia poporului Israel.
Semnificația Tabernacolului în teologia Vechiului Testament se poate deduce din chiar terminologia folosită cu referire la acesta. Astfel, putem distinge trei categorii de referințe și, în consecință, trei direcții de interpretare complementare:
-
În primul rând, Tabernacolul este numit "Casa lui Dumnezeu" (Exodul 23:19) și "Cort" (Exodul cap. 25-40). Acești termeni sugerează ideea unui loc în care să locuiască Dumnezeu, un loc în care se va manifesta în mod evident prezența Lui.
-
În al doilea rând, Tabernacolul este numit în mod frecvent "Cortul întâlnirii" (Exodul cap. 27-40). Acest nume denotă ideea unui loc în care omul Îl poate întâlni pe Dumnezeu.
-
În al treilea rând, Tabernacolul este uneori numit "Locaș Sfânt" (de ex. Exodul 25:8; 28:29, 35). Această denumire atrage atenția asupra sfințeniei Tabernacolului, o condiție necesară pentru ca acesta să poată funcționa ca punct central al închinării poporului Israel.
În Noul Testament, Tabernacolul primește dimensiuni simbolice deosebite - este prezentat ca fiind o adevărată imagine a lumii spirituale, în special a lucrării de mântuire (Evrei 8-9). Mai mult, apostolul Ioan leagă Tabernacolul de chiar persoana Hristosului întrupat, despre care spune că "a locuit (orig. gr. și-a așezat Cortul) printre noi" (Ioan 1:14). În acest mod Ioan ne învață că manifestarea prezenței divine în mijlocul comunității, idee asociată cu Tabernacolul în Vechiul Testament, primește dimensiuni noi, culminante - prezența lui Dumnezeu nu mai este legată de un loc și un obiect anume, ci este accesibilă tuturor celor care Îl cunosc pe Hristos Mântuitorul (Ioan 17:3). Astfel, pentru Biserică, semnificația Tabernacolului este teologică și spirituală.
În lumina acestor mari adevăruri, consider oportună alegerea editurii de a pune la dispoziția publicului român lucrarea Rev. Dr. Abraham Park. Aceasta este un material informațional despre Tabernacol, care se va dovedi de neînlocuit pentru toți cei care doresc să aprofundeze această temă, pentru edificare personală, pentru folosul Bisericii și chiar și pentru cercetarea academică.
Salutăm deci publicarea în limba română a prezentei lucrări ilustrate!!
Prof. Marcel V. Măcelaru, DPhil, Dr. Habil.