Autorul și vorbitorul Philip Yancey ne invită să redescoperim darul de a citi cărți.
Trec printr-o criză personală. Obișnuiam să iubesc să citesc. Scriu acest blog în biroul meu, fiind înconjurat de 27 de rafturi înalte încărcate cu 5000 de cărți. De-a lungul anilor, le-am citit, le-am subliniat și mi-am adunat însemnările într-o bază de date pe computer pentru posibile referințe ale scrierilor mele. Per ansamblu, cărțile mi-au modelat viața profesională și spirituală.
Cărțile mă ajută să mă definesc pe mine însumi. Ele m-au condus pe calea credinței; m-au introdus în minunile științei și ale lumii naturale; tot ele m-au informat în probleme precum dreptatea și rasa umană. Și mai important, cărțile au reprezentat un izvor de delectare, aventură și frumusețe, deschizându-mi ferestrele spre o realitate pe care, altfel, nu aș fi ajuns să o cunosc.
Criza mea ia naștere din faptul că îmi descriu trecutul, iar nu prezentul. Obișnuiam să citesc trei cărți pe săptămână. Într-un an, mi-am dedicat câte o seară în fiecare săptămână pentru a citi toate piesele lui Shakespeare (E adevărat, în realitate mi-a luat doi ani de fapt, din cauza întreruperilor). În alt an, am citit operele principale ale lui Tolstoi și Dostoievski. Dar citesc mult mai puține cărți zilele astea, și chiar și mai puține din acelea care presupun muncă de înțelegere.
Internetul și media socială mi-au antrenat creierul pentru a citi un paragraf sau două, după care încep să mă uit primprejur. Când citesc un articol online de la Atlantic sau New Yorker, după câteva paragrafe, îmi arunc ochii la bara din dreapta pentru a-mi da seama de lungimea articolului. Mintea mea se abate de la subiect și mă trezesc făcând click pe linkurile subliniate și pe bara de desfășurare. Imediat sunt pe CNN.com citind cele mai recente știri despre Donald Trump și detaliile despre ultimul atac terorist, sau poate verificând prognoza meteo de mâine.
Mai rău, cad pradă micuțelor casete care-mi spun, „Dacă-ți place acest articol (sau carte), o să-ți placă și...” Sau alunec spre partea de jos a ecranului și scanez titlurile pentru subiecte mai picante: „Camerele de la Walmart au înregistrat aceste fotografii”; „30 de curiozități despre Amishi”; sau „Cel mai prost îmbrăcate vedete”. Peste câteva click-uri, deja mi-am pierdut interesul pentru articolul original.
Cercetătorii în științele neurologice au o explicație pentru acest fenomen. Atunci când învățăm sau aflăm ceva nou și într-un ritm rapid, noi primim un aport suplimentar de dopamină. Scanările MRI - tomografiile prin rezonanță magnetică - ale creierului arată că centrii plăcerii din creier se activează în acest proces. Într-un experiment foarte cunoscut, șobolanii continuă să apese o manetă pentru a primi aportul suplimentar de dopamină, alegând acest aport prioritar față de hrană sau activitatea sexuală. În privința ființei umane, activitatea pe e-mail satisface acei centri ai plăcerii, ca și Twitter, Instagram și Snapchat etc...
Nicholas Carr, în cartea sa Superficialii analizează fenomenul, iar subtitlul său spune totul: Efectele internetului asupra creierului uman. Carr evidențiază faptul că majoritatea americanilor, și în special tinerii, manifestă o scădere drastică a timpului pe care îl folosesc la citit. El spune: „Am fost cândva un adevărat scafandru în fascinantul ocean al cuvintelor. Acum alunec în viteză pe suprafața acestuia, asemeni unui om pe un Skijet.” Un raport Nielsen din 2016 a calculat faptul că un american, dedică în medie, mai mult de 10 ore/zi consumului media – incluzând aici: radio, TV și alte dispozitive electronice. Acest timp constituie 65% din orele de activitate, lăsând foarte puțin timp pentru activitatea care necesită mult mai mult efort, a concentrării asupra citiului.
Sven Birkerts în cartea The Gutenberg Elegies, deplânge pierderea capacității de citire aprofundată, care necesită concentrare intensă, o deschidere conștientă a ușilor percepției și o stare de spirit liniștită. Cartea sa m-a lovit cu toată puterea sa de convingere. Pun la o parte cartea lui Charles Taylor, A secular Age, și, privind biblioteca mea plină de scrierile teologice ale lui Jürgen Multmann, cu un sentiment de nostalgie mă întreb: De ce nu mai citesc astfel de cărți acum?
Un articol din Business Insider a studiat pionieri precum: Elon Musk, Oprah Winfrey, Bill Gates, Mark Buffet si Mark Zuckerberg. Cei mai mulți dintre ei au în comun o anumită practică pe care autorul o numește „Regula celor 5 ore”: ei pun deoparte cel puțin o oră pe zi (sau cinci ore pe săptămână) pentru procesul de citire/învățare deliberat.
De pildă:
-
Bill Gates citește 50 de cărți pe an.
-
Mark Zuckerberg citește cel puțin o carte la două săptămâni.
-
Elon Musk a crescut citind două cărți pe zi.
-
Mark Cuban citește mai mult de trei ore în fiecare zi.
-
Arthur Blank, co-fondator al Home Depot, citește două ore zilnic.
Când a fost întrebat despre secretul succesului său, Warren Buffet a arătat spre un teanc de cărți și a spus: „Citiți 500 de pagini ca acestea în fiecare zi. Așa funcționează cunoașterea. Este un proces de acumulare, asemeni unei investiții cu dobândă. Toți puteți să o faceți, dar vă garantez că nu mulți dintre voi o vor face...” Charles Chu, care l-a citat pe Buffet pe Website-ul Quartz, recunoaște faptul că a citi 500 de pagini zilnic depășește capacitatea celor mai mulți oameni, cu câteva excepții. Cu toate acestea, neuroștiința dovedește ceea ce au descoperit toți acești oameni extrem de ocupați: de fapt, cheltuim mai puțină energie atunci când ne concentrăm asupra unei activități specifice decât atunci când sărim de la o activitate la alta. După o oră de meditație sau citit profund, o persoană este mai puțin obosită și mai puțin epuizată din punct de vedere neurochimic, și, prin urmare, mai capabilă de a aborda provocări intelectuale.
Dacă nu putem atinge standardele lui Buffet - în privința citiului – care ar fi atunci o țintă realistă? Charles Chu calculează că, la o viteză medie de citire de 400 cuvinte/minut, avem nevoie de 417 ore/an pentru a citi 200 de cărți – mai puțin decât cele 608 ore petrecute în medie de americani pe social media, sau decât cele 1.642 ore petrecute în fața televizorului. „Acesta este adevărul aflat în spatele citirii unei mulțimi de cărți - spune Chu – nu este chiar atât de greu. Avem tot timpul de care avem nevoie. Dar partea înspăimântătoare – partea pe care noi o ignorăm – este faptul că suntem prea dependenți, prea slabi și prea zăpăciți pentru a face ceea ce este important.”
Doar puterea voinței nu este suficientă, spune el. Noi trebuie să construim ceea ce el numește o „fortăreață a deprinderilor”.
Îmi place această imagine. Recent am vizitat websiteul unei autoare, Annie Dillard, unde ea declară: „Eu nu mai pot călători, nu mă mai pot întâlni cu străini, nu mai pot semna cărți (acorda autografe), nu pot să scriu lucrări la cerere și nu pot răspunde la scrisori. Trebuie să citesc și să mă concentrez. De ce? Pentru că lucrul acesta mă constrânge.
Aceasta este o fortăreață.
Eu am tras concluzia că o dedicare față de citit este o bătălie continuă, ceva asemănător cu bătălia împotriva seducției pornografiei pe internet. Noi trebuie să ne construim o fortăreață cu ziduri destul de puternice pentru a putea opri tentațiile acelei puternice doze de dopamină, construind în același timp un mediu care să permită cititului profund să înflorească. Creștinii, în mod deosebit, au nevoie de acest loc de adăpost, deoarece meditația în liniște este una dintre cele mai importante discipline spirituale.
Cultura modernă pune obstacole extraordinare atât hrănirii spirituale cât și creativității. Ca scriitor creștin în epoca platformelor social media, dețin o pagină de Facebook și un website, iar ocazional scriu pe un blog. În urmă cu treizeci de ani primeam o mulțime de scrisori de la citiori și ei nu se așteptau să le răspund mai repede de o săptămână sau mai mult. Acum primesc emailuri și dacă nu le răspund într-o zi sau două îmi vor scrie din nou: „Ai primit mailul meu?” Tirania mulțimii grăbite mă înconjoară.
Dacă cedez acestei tiranii viața mea se umple cu un talmeș-balmeș mental. Cercetările spun că plictiseala poate stimula creativitatea. O minte hoinară, călătorește în locuri noi și neașteptate. Când mă retrag în munți și mă deconectez pentru câteva zile se întâmplă ceva magic. Merg la culcare ca și cum aș avea un bolovan în drum, în activitatea mea de scriere, iar în dimineața următoare mă trezesc cu o soluție clară precum cristalul – așa ceva nu mi se întâmplă niciodată atunci când navighez în social media sau pe internet.
Am descoperit că poezia mă ajută. Nu poți trece în viteză prin poezie; ea te obligă să încetinești, să gândești, să te concentrezi, să savurezi cuvintele și frazele. Acum mă străduiesc să încep fiecare zi cu o selecție din George Herbert, Gerard Manley Hopkins sau R. S. Thomas.
Caut să dedic o oră pe zi activității de citire profundă, într-un moment când energia mentală este la apogeu, nu un petec de timp rupt de la alte activități. Îmi pun căștile și ascult muzică liniștitoare și opresc orice m-ar putea distrage.
În mod deliberat nu trimit sms-uri. Obișnuiam să mă simt stingherit când scoteam vechiul meu telefon cu clapetă, despre care soția mea spune că ar trebui donat unui muzeu. Acum îl scot cu un fel de mândrie ascunsă, părându-mi rău pentru adolescenții care își verifică telefonul, în medie, de vreo 2000 de ori pe zi.
Suntem angajați într-un război și tehnologia mânuiește artileria grea. Noua carte a lui Rod Dreher, The Benedict Option îi îndeamnă pe oamenii credinței să se retragă la adăpostul zidurilor monastice, așa cum au făcut călugării Benedictini; în ultimă instanță, ei au ocrotit literatura și cultura în timpul uneia dintre cele mai întunecate epoci ale istoriei umane.
Nu sunt întru totul de acord cu Dreher, deși sunt convins de faptul că păstrarea obiceiului de a citi necesită ceva asemănător cu soluţia Benedictină.
Încă lucrez la acea fortăreață a obiceiurilor, încercând să reînviez acel sentiment de hrană bogată pe care cititul mi l-a dat pentru atât de mult timp. Doar dacă aș putea să rezist tentatiei de a da click pe link-ul „30 de curiozități despre Amishi…”.
* Articol publicat pentru prima dată în Washington Post, reprodus cu permisiunea lui Philip Yancey.
* Postat de Revista Together in Iulie 2018, preluat de pe blogul Shop Talk, CLC UK, folosit cu permisiune.
Carti in limba romana de Philip Yancey, disponibile la CLC Romania:
Together Magazine
Together is the window to the UK Christian retail and trade. Providing the very best in product information, trade news, publisher and retail store profiles and much more