- Introducere: Scopul pildelor
- 1. Pilda cheie
- 2. Aparent asemănător, esenţial diferit
- 3. O credinţă adevărată şi o creştere nedorită
- 4. Crescut sau doar umflat?
- 5. O comoară ascunsă într-o ţarină
- 6. Un mărgăritar şi un negustor
- 7. Acelaş năvod prinde peşti buni şi peşti răi
- 8. Ce urmează după pilde?
Dacă vrem să ne concentrăm asupra unei priorităţi supreme în viaţă, atunci aceasta ar trebui să fie căutarea Împărăţiei lui Dumnezeu. Tot ceea ce are nevoie viaţa umană, se găseşte acolo, şi în afara Împărăţiei nu există nimic pentru care merită să trăieşti. Nu este doar o împărăţie viitoare, dar şi un tărâm în care putem intra în momentul de faţă şi în care putem rămâne până în veşnicie. Ne-am născut ca să găsim dragostea lui Dumnezeu şi, până când sufletul nostru nu-şi atinge ţinta, inimile noastre nu vor găsi odihnă.
Această carte, împreună cu cele două volume, va fi un stimul pentru cel care tânjeşte să asculte porunca pe care ne-a dat-o Isus: „Căutaţi Împărăţia lui Dumnezeu” şi va însufleţi dorinţa de a intra în căutarea supremă după lucrurile nevăzute, infinite, veşnice şi cereşti.
Acest al doilea volum se focalizează asupra unei căutări a Adevărului Împărăţiei, fără de care este imposibil să umblăm în el fără a fi deviaţi. Adevărul este o forţă vie care pulsează şi respiră. Este veşnic şi duhovnicesc, puternic şi ceresc, misterios şi supranatural. Este mult mai mult decât o colecţie de principii, porunci şi doctrine pe care profesorii le predau şi studenţii le învaţă… acest adevăr este acela care te atrage spre Lumină şi îţi acordează urechea astfel încât să poţi auzi vocea lui Hristos.
Chemarea de a deschide uşa este făcută persoanelor individuale, care sunt nedospite şi care încă mai pot auzi glasul Mirelui. Aceştia sunt oameni al căror suflet este chinuit, cum era sufletul lui Lot în Sodoma, „foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi; (căci neprihănitul acesta, care locuia în mijlocul lor, îşi chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit, din pricina celor ce vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite)” (2 Petru 2:7, 8). Astăzi, diferenţa este că Sodoma a intrat în Biserică, şi nu trebuie să ieşi din mijlocul ei, ca să simţi ce simţea Lot. Bogăţiile Laodiceei promovează extinderea aluatului în întreaga lume, iar numărul susţinătorilor ei creşte. Persoanele flămânde vin ca să primească o copie a pâinii vieţii, dar când o mestecă bine, sunt deziluzionaţi din pricina lipsei de substanţă reală.
Aluatul şi-a făcut lucrarea de stricăciune, şi nu există nici un remediu. Sfârşitul va fi în apostazie, însă, chiar de afară, Capul Bisericii cheamă indivizi să Îl urmeze, să audă numai glasul Lui, mai presus de toate celelalte glasuri, să Îl iubească pe El, să aibă reverenţă faţă de El şi să Îl asculte pe El. Doar aceştia vor scăpa de puternica înşelătorie care se va încheia cu condamnarea.
„La înfăţişare a fost găsit ca un om” şi nu a luat cu forţa ceea ce îi aparţinea pe drept pe pământ. Leagănul i-a fost o iesle împrumutată de la animale, din moment ce nu era loc pentru El la han. A dormit sub cerul liber pe Muntele Măslinilor, pentru că nu era loc pentru El în casele din Ierusalim. Când a fost adus la Templu, potrivit Legii, părinţii Lui au adus două turturele, jertfa ce trebuia oferită de oamenii săraci. El a împrumutat o monedă pe care a folosit-o pentru a ilustra învăţătura pe care o dădea; a plătit taxele pentru El şi pentru Petru cu o monedă luată din gura unui peşte. Când a fost primit de mulţimi pe străzile Ierusalimului, El a venit călărind mânzul unei măgăriţe pe care îl împrumutase, iar odaia de sus, în care a sărbătorit mai târziu Paştele cu ucenicii Lui, era de asemenea folosită cu împrumut. Trupul Lui mort a fost pus într-un mormânt împrumutat de la Iosif din Arimatea.
Nu este greu să umpli un năvod, şi nu este greu nici să umpli băncile unei biserici. Relatările despre succesul creştin sunt obişnuite în ziua de azi. Bisericile şi organizaţiile cresc peste noapte şi mulţi sunt uimiţi de cât de repede se dezvoltă. Am învăţat, prin experienţe negative, să nu mă entuziasmez uşor şi nici să nu cred că toate sunt lucrări ale lui Dumnezeu. Cu siguranţă, năvodul este prezent, dar maniera în care sunt atraşi peştii este adesea lipsită de spiritualitate. Trebuie să recunosc cu ruşine că uneori am fost înşelat, surprins de marea asemănare care există între ipocrizie şi ceea ce este real. Cel puţin, m-a ajutat să îi pot avertiza pe alţii.
Este imposibil să oprim peştii răi ca să nu intre în năvod, dar ar trebui să fim atenţi să nu folosim o momeală care stimulează tânjirile egoiste. Într-un viitor, care nu este prea îndepărtat, va fi o separare între cei buni şi cei răi. Mulţi dintre cei ce sunt pe liste ca fiind membri într-o biserică, sau care sunt parte dintr-o organizaţie creştină, nu au numele scrise în Cartea Vieţii. La judecata din faţa Tronului alb, Cartea Vieţii va fi deschisă, pentru a confirma că numele celor condamnaţi nu sunt scrise acolo: „Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii” (Apocalipsa 20:12). Dovada va fi de netăgăduit şi nimeni nu îşi va deschide gura pentru a protesta. „Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc” (vers. 15). Oamenii nenorociţi, care trebuie judecaţi potrivit cu faptele lor, nu vor scăpa niciodată de condamnare; vor fi osândiţi fără excepţie: „Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea” (vers. 12). Aceştia sunt înviaţi doar pentru a fi judecaţi şi condamnaţi.