La vârsta de doisprezece ani a fost invitat de un prieten, care avea treisprezece ani, într-o tabără creştină de vară şi acolo s-a întors la Cristos, printr-o rugăciune sinceră: „Doamne Isuse, Te rog să fii Mântuitorul meu!"
La vârsta de cincisprezece ani era convins că trebuie să-şi dedice viaţa pentru a-L sluji pe Domnul Isus ca misionar; nu va ajunge însă niciodată să lucreze în străinătate. Perioada studenţiei lui a fost caracterizată de dorinţa de a câştiga suflete pentru Domnul. A început să predice în aer liber în cartierele sărace din Londra, a organizat grupul Inter-Varsity Fellowship printre colegii lui.
La vârsta de nouăsprezece ani a ajuns la o epuizare spirituală completă şi a simţit că nu mai avea sens să meargă mai departe. într-o noapte, copleşit de inutilitatea eforturilor lui, a îngenuncheat înaintea lui Dumnezeu şi a plâns măcinat de o disperare sinceră. Răspunsul lui Dumnezeu a fost: „Vezi tu, timp de şapte ani ai încercat, cu toată sinceritatea, să trăieşti pentru Mine. Iar Eu de mulţi ani aştept să trăiesc prin tine". Aşa s-a născut mesajul său esenţial: „Cristos, viaţa noastră".