Cum să-ți învingi temerile prin credință.
ÎȚI POȚI ÎNVINGE TEAMA!
Fiecare dintre noi ne confruntăm cu cel puțin o teamă. Unii ne temem de eșec, alții de succes; unii de singurătate, alții de mulțimi de oameni; unii de moarte, iar alții de viață. Lista este nesfârșită. Frica îi bântuie atât pe cei slabi, cât și pe cei puternici; atât pe cei tineri, cât și pe cei vârstnici; atât pe cei bogați, cât și pe cei săraci. În fața fricii devenim cu toții egali.
Unele temeri – faptul că auzi un zgomot neașteptat în toiul nopții sau că intri într-o curbă foarte periculoasă – ne atacă doar pe moment. Altele însă, o boală terminală, sentimentul respingerii de cineva drag sau ideea a muri singur, ne pot obseda întreaga viață, și-și fac loc în mintea noastră distrugându-ne sentimentul de siguranță – pentru ca mai apoi să ne preia pe deplin controlul asupra vieții.
Ei bine, nu te teme!
Există speranță! În cartea „De ce ți-e teamă?” dr. David Jeremiah identifică și ne explică ce se află în miezul a nouă dintre cele mai mari temeri ale noastre, iar apoi ne propune un plan biblic pentru a învinge fiecare dintre aceste temeri. În final, autorul aduce în prim plan o teamă deosebită de toate celelalte, una care ar trebui să fie parte a vieții noastre zilnice: teama de Dumnezeu.
Cuprins
Introducere 7
CAPITOLUL 1 Dezastrele: Teama de calamități naturale 13
CAPITOLUL 2 Boala: Teama de boli grave 41
CAPITOLUL 3 Datoriile: Teama de colaps financiar 67
CAPITOLUL 4 Înfrângerea: Teama de eșec 93
CAPITOLUL 5 Lipsa de conectare: Teama de a fi singur 117
CAPITOLUL 6 Dezaprobarea: Teama de respingere 141
CAPITOLUL 7 Pericolul: Teama de probleme neașteptate 163
CAPITOLUL 8 Depresia: Teama de colaps mental 185
CAPITOLUL 9 Moartea: Teama de moarte 209
CAPITOLUL 10 Dumnezeirea: Teama de Dumnezeu 233
Epilog 257
Mulțumiri 261
Note 263
Introducere
Dormi în patul tău când ceasul de la radio te trezește, anunțând zgomotos începutul unei zile cu știri despre blocaje în trafic, furtuni cu fulgere, crime nocturne, incendii, căderi ale bursei de valori, scandaluri guvernamentale și accidente rutiere. În loc să sari din pat, îți tragi pătura peste cap. Știi în ce lume îngrozitoare trăim și te temi să te confrunți cu toate provocările zilei.
Dar poate că temerile tale de dimineață nu apar la știri, ci au de-a face cu slujba ta. Trăiești cu teama permanentă ca firma la care lucrezi să nu se restructureze. Sau poate ești neliniștit de o tranzacție care îți amenință cariera.
Poate că teama ta cea mai mare e acasă. Oare vei putea plăti rata luna aceasta? Căsnicia îți pare nesigură? Copiii te îngrijorează? După un program religios recent la biserica pe care o păstoresc în California de Sud, un tânăr soldat care tocmai se întorsese din Afganistan a început să plângă în timp ce-mi cerea să mă rog pentru el. Se temea că s-ar putea să-și piardă familia.
S-ar putea. Cuvintele acestea îl obsedau. Cea mai mare teamă a noastră este dată de condiționalul s-ar putea – amenințarea a ceea ce s-ar putea întâmpla. Teama schimbă posibilitățile. Sau chiar ceea ce e imposibil – căci teama este tiranul imaginației. Ea se infiltrează în sufletele noastre din umbră, din oglinda neclară a lui poate.
Prietenul meu Don Wyrtzen a avut parte de această experiență.
Monstrul iluzoriu al fricii apare din umbră, așteptând să-mi sfâșie sufletul. Ca unul înclinat spre depresie, îi văd capul hidos foarte des: când mă lupt cu stresul emoțional al unei relații dificile, când mi-e teamă că eșecul este chiar după colț, când succesul îmi pare prea greu de gestionat și în zilele când sunt învins de anxietatea mea cronică.
Mi se pare că ultima expresie surprinde foarte bine teama despre care vorbim: „anxietatea mea cronică”. Asta e cea mai rea dintre toate – teama rea prevestitoare că ceva nu e bine, dar fără a ști ce anume. Ea te învăluie precum un nor.
Daca te-ai luptat cu teamă, nu ești singur. Teama nu ține cont de oameni sau de vârstă. Ea îi lovește pe cei slabi și pe cei puternici. Îi hăituiește pe cei tineri și pe cei în vârstă, pe cei bogați și pe cei săraci. Chiar și cei care par să aibă totul, inclusiv celebritățile, eroii și liderii „neînfricați”, mărturisesc că au o mulțime de fobii.
Lui Jennifer Aniston, Cher și Whoopi Goldberg le e teamă să zboare cu avionul. Barbra Streisand este xenofobică – se simte stânjenită în preajma străinilor. Michael Jackson era obsedat de teama de contaminare, infecții și boli. Suferea de misofobie. Dar celebritatea cu cele mai multe fobii este Woody Allen. Acestuia îi e teamă de insecte, raze solare, câini, căprioare, culori deschise, copii, înălțimi, încăperi mici, mulțimi de oameni și cancer.
Nici oamenii celebri ai trecutului nu au fost diferiți. Lui George Washington îi era extrem de teamă că va fi îngropat de viu. Richard Nixon era îngrozit de spitale, iar Napoleon Bonaparte, geniul politic și militar, se temea de pisici.
Fobiile reprezintă parada de circ a înrobirii mentale.
Unele temeri ne atacă doar pentru o perioadă, dar altele pot rămâne cu noi întreaga viață. S-ar putea ca o persoană care se teme de înălțime să simtă cum îi crește pulsul atunci când pășește într-un ascensor cu pereți de sticlă și urca 20 de etaje într-un hotel. Dar teama îi dispare în clipa în care iese din lift și intră în holul hotelului.
Pe de altă parte, temerile noastre de eșec, singurătate, respingere, dezastre iminente sau de a contracta o boală gravă nu par să dispară niciodată. Ele sunt temeri ce se manifestă întreaga viață și fierb tot timpul în arzătorul minții noastre. Sunt temeri care ne jefuiesc viața. Despre aceste temeri voi discuta în cartea de față.
Aceste temeri pot fi descrise folosind ceea ce lingviștii numesc „aria semantică” a unui cuvânt: teamă, îngrijorare, anxietate, intimidare, nesiguranță, groază, neliniște, alarmare, frământare. Uneori ne e greu să știm exact care dintre aceste cuvinte descrie cel mai bine ceea ce simțim și de fapt asta nici nu contează. Indiferent ce termen folosim, aceste sentimente pot declanșa reacții toxice: imobilizare, paralizie, retragere, pasivitate, depresie și tulburări psihosomatice – boli fizice care nu au o cauză ce poate fi identificată.
Când întreb: „De ce ți-e teamă?”, eu de fapt întreb: „Ce anume te paralizează? Ce îți fură bucuria și îți distruge speranța? Ce nu te lasă să dormi, noapte de noapte? Ce te împiedică să trăiești prin credință și să-ți asumi riscuri? Ce te reține să-ți dăruiești viața în întregime unui Dumnezeu iubitor care nu dorește nimic altceva decât ce e mai bun pentru tine?”
Cred că știu cel puțin în parte răspunsurile la aceste întrebări, deoarece mi-am trăit întreaga viață alături de mulți creștini maturi și am păstorit mii de oameni timp de aproape cinci decenii. Am descoperit că fiecare om – inclusiv eu – are o anumită teamă. Provocarea noastră este de a ne descoperi și analiza temerile și apoi de a le găsi un răspuns biblic.
Când apostolul Pavel îl sfătuia pe Timotei, tânărul său protejat, el știa că lui Timotei îi era teamă de ceva – probabil de sarcina încredințată de a conduce marea biserică din Efes. Timotei crescuse într-un orășel din Asia Mică, iar Efesul era un oraș mare. Pavel însuși a stat trei ani în Efes, ajutând biserica de acolo. Aceasta era condusă de un grup de lideri puternici, dar învățătorii falși le făceau probleme. Timotei trebuia să se implice și să conducă tot ce se petrecea acolo. Cărui pastor tânăr nu i-ar fi teamă de așa ceva?
Prin urmare ce i-a spus Pavel lui Timotei? „Teama ta nu e de la Dumnezeu. De la Dumnezeu vine putere, dragoste și o atitudine mentală stabilă” (2 Tim. 1:7, parafrazarea aparține autorului).
Pavel știa că atunci când dobândim perspectiva lui Dumnezeu cu privire la sursa fricii noastre, putem respinge ceea ce nu e de la El și putem primi ceea ce e de la El. În anii în care L-am urmat pe Cristos, am studiat Biblia și am păstorit creștini bine intenționați, încă n-am descoperit vreo teamă la care Dumnezeu să nu aibă răspuns. Motivul este simplu: Dumnezeu Însuși este răspunsul la toate temerile noastre!
Gândește-te la lucrul acesta – aproape întotdeauna teama are de-a face cu viitorul. Uneori ne este teamă deoarece știm ce va urma în viitor. Dar cel mai adesea ne este teamă de ceea ce nu știm cu privire la viitor. Ne e teamă de ceea ce s-ar putea întâmpla. De exemplu, organizația Gallup i-a întrebat pe adolescenții cu vârsta cuprinsă între 13 și 17 ani care este cea mai mare teamă a lor. În ordine descrescătoare, primele zece temeri au fost: atacurile teroriste, păianjenii, moartea/a fi omorât, a nu reuși în viață/a fi un eșec, războiul, înălțimile, crima/violența, a fi singur, viitorul și războiul nuclear.
Observați că toate aceste temeri sunt în viitor și toate sunt doar „posibilități”. S-ar putea ca acești adolescenți să nu aibă de-a face cu niciuna dintre ele. Chiar dacă viitorul este doar la un minut de prezent (când aștepți diagnosticul unui medic) sau la cinci ani distanță (când te îngrijorezi că nu vei avea o pensie decentă), centrul fricii este viitorul.
Dar ce este viitorul pentru Dumnezeu? Pentru El viitorul este prezentul! Noi trăim în timp, dar Dumnezeu, care a creat timpul, e în afara lui. Noi știm relativ puține despre viitor, în timp ce Dumnezeu știe totul despre el. Toate evenimentele din viețile noastre se petrec în două cadre de timp: trecut și viitor. (Prezentul este un moment infinitezimal care trece permanent și devine trecut înainte ca să-l putem defini.) Pe de altă parte, Dumnezeu are doar un cadru de referință: eternul prezent, în care vede și cunoaște totul, inclusiv viitorul.
De aceea Dumnezeu este răspunsul la toate temerile noastre. Dacă Dumnezeu este bun și iubitor (și este), dacă El este atotputernic (și este) și dacă noi suntem copiii Săi (sper că tu ești), atunci nu ai niciun motiv să te temi de nimic, căci Dumnezeu deține controlul tuturor lucrurilor.
Știu – aceasta este o teologie sănătoasă și probabil că o crezi. Dar totuși ai temeri, neliniști și un gol în stomac, fie uneori, fie tot timpul. Marea autoare Edith Wharton a afirmat odată că nu crede în stafii, dar îi e teamă de ele. E un lucru să știi ceva la nivel intelectual și e altceva să-l crezi cu inima.
Cum ajuți un copilaș să-și înfrunte teama de întuneric? Aprinzi lumina și îi arăți că nu există nimic în cameră de care să-i fie teamă. Apoi îl ajuți să-și acordeze inima la ceea ce mintea lui a acceptat. Acesta este procesul credinței, în cazul fiecăruia dintre noi. Acceptăm că Dumnezeu deține controlul și, bazându-ne pe acest fapt, ne aruncăm poverile pe umerii Săi puternici.
Dar ce putem spune despre viitorul nostru nesigur? S-ar putea ca optimismul să nu aibă nicio bază în realitate. Singura cale de a păși neînfricați și încrezători într-un viitor necunoscut este să mizăm totul pe puterea, bunătatea și credincioșia lui Dumnezeu.
Pentru a înțelege de ce Dumnezeu este răspunsul la toate temerile noastre, trebuie să înțelegem ce spune Biblia despre teamă și ea spune multe. Ne spune de peste 300 de ori să nu ne temem. „Nu vă temeți” este cea mai frecventă poruncă. Diferite cuvinte pentru teamă apar de peste 600 de ori. Și ca nu cumva să crezi că eroii noștri biblici erau neînfricați, despre peste 200 de oameni din Scriptură ni se spune ca le-a fost teamă. Nu toți aceștia au fost „oameni răi”; mulți dintre ei au fost personaje importante – David, Pavel, Timotei și alții.
Eroii biblici au fost oameni obișnuiți care au trebuit să învețe aceleași lucruri pe care trebuie să le învățăm și noi – cum să-și alunge teama crescând în cunoașterea lui Dumnezeu, cum să-și mute concentrarea dinspre teama din prezent spre Dumnezeul cel veșnic, cum să înlocuiască ceea ce nu știau despre viitor cu ceea ce știau despre El. Ei au fost nevoiți să renunțe la lucrurile copilărești (a le fi teamă de ceva) și să crească în credință și în înțelegere.
Am scris această carte deoarece consider teama un pericol real și prezent în trupul lui Cristos. Mulți creștini nu trăiesc vieți descătușate din cauză că le e teamă și atunci când teama nu este îndepărtată pot exista consecințe grave. Autorul și învățătorul Neil T. Anderson scrie:
Teama este un hoț. Ea ne erodează credința, ne jefuiește speranța, ne fură libertatea și bucuria de a trăi viața din belșug în Cristos. Fobiile sunt ca strânsoarea unui șarpe – cu cât îi cedezi mai mult, cu atât te strânge mai tare. Sătui de a lupta, cedăm ispitei și temerilor. Ceea ce părea a fi o cale ușoară devine de fapt o închisoare a necredinței – o fortăreață a fricii care ne ține captivi.
Isus a venit să „vestească celor captivi eliberarea” și eu cred că aici se includ și cei ținuți captivi de teamă (Luca 4:18). De asemenea, El spune că adevărul este cheia pentru libertate (Ioan 8:32). Iată adevărul: Dumnezeu este bun (Ps. 119:68), Dumnezeu este dragoste (Ioan 4:8,16) și Dumnezeu are un viitor plin de speranță pentru copiii Săi (Ier. 29:11; Rom. 8:28-29). Dumnezeu este un refugiu și o cetate tare, un scut și un Apărător pentru cei care se încred în El (Ps. 91:2-4). Pe baza acestor considerente și a multor altora…
Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopții,
nici de săgeata care zboară ziua,
nici de ciuma, care umblă în întuneric,
nici de molima, care bântuie ziua-n amiaza mare.
O mie să cadă alături de tine,
și zece mii la dreapta ta,
dar de tine nu se va apropia.
Psalmul 91:5-7
În timp ce citești această carte, mă rog să-ți întărești convingerea că Dumnezeu este răspunsul la toate temerile tale. Mă rog ca atunci când te uiți la viitor să nu vezi nimic altceva decât puterea și dragostea Sa care îți vor păzi fiecare pas și să descoperi adevărul care te va elibera ca să poți trăi viața neînfricată de care vrea Dumnezeu să te bucuri.
dr. David Jeremiah