Nu ne-am gândit şi nici n-am visat vreodată că de la trei sau patru bolnavi fără adăpost, îngrijiţi în două cămăruţe din Dumbrava, vom ajunge să adăpostim în doisprezece ani peste o mie de oameni. Bătrâni, cu toate bolile posibile, alcoolici, cu tentative de suicid, bolnavi psihic şi multe alte categorii de oameni au fost trimişi cu ambulanţa de la spitale sau din alte locuri pentru a găsi adăpostul şi îngrijirea de care au atâta nevoie. E o deosebită onoare pentru noi să le putem fi de folos.
Ne socotim privilegiaţi şi-I mulţumim lui Dumnezeu pentru tot ceea ce a făcut pentru noi şi pentru aceşti oameni. Le mulţumim, de asemenea, tuturor celor care ne-au susţinut şi sprijinit în ceea ce facem, oferindu-le această carte în care pot descoperi şi înţelege, într-o oarecare măsură, viaţa de la Dumbrava şi o mică frântură din trăirile mele. Vor putea descoperi nu doar bucuriile şi satisfacţiile de care am avut parte, ci şi lucrurile care m-au întristat, care uneori m-au făcut să plâng, dar prin care am "am învăţat să umblu" sprijinindu-mă pe El şi căutând să fiu întotdeauna la înălţimea chemării Lui.