Foarte puţine subiecte generează dezbateri mai aprinse în biserică decât folosirea muzicii în închinare şi evanghelizare. Fiecare formă muzicală şi mod de exprimare a ei are atât susţinători, cât şi împotrivitori. Dar în ultimii ani cele mai multe conflicte din biserică au fost stârnite de muzica rock, fenomen care a devenit o problemă tot mai dominantă - şi schismatică - odată cu pătrunderea lui, în urmă cu patruzeci de ani, în viaţa bisericii.
Pentru unii credincioşi, această muzică reprezintă cel mai potrivit mod de a-şi arăta şi de a-şi împărtăşi credinţa în faţa celor necredincioşi, în timp ce pentru alţii este cel mai nepotrivit mod de a face acest lucru. Este oare posibil ca adevărul să se găsească între cele două extreme? Oare să primească Dumnezeu orice fel de muzică? Ni se permite să „tăiem şi să colăm” muzică lumească intenţionând ca pe parcurs s-o „creştinizăm”? Are Biserica Creştină menirea de a sta unită în aducerea muzicii rock la altar sau în trimiterea ei în flăcările rugului?
Doi lideri creştini de seamă şi autori ai unor cărţi foarte apreciate, cu o experienţă bogată în lucrarea de închinare, predicare, evanghelizare şi cea muzicală, şi-au unit eforturile pentru a scrie cartea de faţă care examinează acest controversat subiect, folosindu-se de argumente recente şi de adevăruri verificate de-a lungul timpului.
Amândoi au ajuns la aceeaşi concluzie. Nu te vor lăsa în necunoştinţă de cauză.
John Blanchard este scriitor, apologet, profesor şi conferenţiar de renume internaţional. Peste patru milioane de exemplare din publicaţiile sale sunt tipărite în peste patruzeci de limbi ale lumii.
Dan Lucarini este om de afaceri, muzician, conferenţiar şi autor al unei cărţi despre muzica creştină contemporană care, din 2002, se află la cea de a optsprezecea retipărire