„Cu volumul Iertare pentru ghimpi se realizează o schimbare radicală de atitudine. Aproape nimic din demonstraţiile de virtuozitate din Ferestrele... nu găsim aici. Tonul este calm, liniştit, echilibrat. Ironiei, deseori muşcătoare din volumul anterior, i-au luat locul o anume linişte, o simplitate clasică, o transparenţă aproape derutantă. E limpede că miza s-a schimbat şi că Piroşca ne invită la un alt tip de experienţă / experiere poetică. Absenţa jocurilor de limbaj spectaculoase, de ,acreditare', semnalează un stadiu de maturitate al poetului. Suntem invitaţi de data aceasta, ca la un test, la un alt tip de lirism. Suntem invitaţi să rezonăm, să vibrăm la un alt tip de seducţie, nu la o plăcere a textului, epidermică, ci la o realitate proiectată de text, la meditaţie asupra structurilor de adâncime ale textului. Mai mult, e un tip de lirism care sileşte, obligă la o luare de poziţie faţă de realitatea proiectată de text..."