"Dacă încă nu ai citit nicio carte scrisă de Max Lucado, începe cu aceasta. Îţi garantez că vei fi inspirat." George Strait, membru Country Music of Fame
CU TOŢII NE RUGĂM...DIN CÂND ÎN CÂND
Ne rugăm să rămânem treji, să ne putem concentra, să rămânem solvabili. Ne rugăm când tumora este declarată malignă. Când rămânem fără bani la sfârşitul lunii. Când căsnicia începe să se destrame.
Dar oare nu ne-ar plăcea să ne rugăm...mai mult? Mai bine? Cu mai multă putere? Cu mai multă înflăcărare, credinţă şi perseverenţă?
Cei mai mulţi dintre noi avem copii de hrănit, facturi de plătit, termene limită de respectat, iar calendarul ne striveşte bunele intenţii aşa cum un leu striveşte un iepuraş. Şi avem trecutul nostru destul de pestriţ când vine vorba de rugăciune: cuvinte ezitante, aşteptări neîmplinite, cereri fără niciun răspuns.
Nu suntem primii care avem de luptat cu rugăciunea. Cei dintâi ucenici ai lui Isus au avut şi ei nevoie de îndrumare. De fapt, singurele instrucţiuni pe care le-au cerut vreodată au fost în legătură cu rugăciunea.
Şi Isus le-a dat o rugăciune. Nu o prelegere despre rugăciune. Nu o doctrină a rugăciunii. Le-a dat o rugăciune uşor de rostit, de repetat şi de purtat. Nu-i aşa că ţi-ar prinde bine şi ţie o asemena rugăciune? Un fel de rugăciune în format de buzunar şi uşor de memorat: Tată, Tu eşti bun. Am nevoie de ajutor. Şi ei au nevoie de ajutor. Îşi mulţumesc. În numele lui Isus, amin.