Cartea de faţă este o analiză a istoriei Bisericii Penticostale din România - de la începuturile ei, până în anul 1989. Acest răstimp este unul în care Biserica Penticostală nu s-a bucurat de libertate. Prigoana a luat diferite forme în cele trei perioade analizate(interbelică, al Doilea Război Mondial şi comunistă).
Este urmărită istoria instituţională, evitându-se, în general, detalii locale, acestea fiind folosite doar în măsura în care ajută la o mai bună înţelegere a parcursului instituţional.
Pentru aceeaşi perioadă istorică este studiată şi concepţia penticostalilor din România despre darurile Duhului Sfânt, atât în exprimarea doctrinară, cât şi în practica religioasă.
Înţelegând că istoria nu este absolută, ci doar o reconstituire incompletă a evenimentelor şi cu dorinţa de a prezenta cât mai corect faptele, autorul foloseşte o mulţime de izvoare istorice: manuscrise, documente de arhivă, interviuri, cărţi, reviste, ziare.