In anul 1947, in pesterile din Desertul Iudeii au fost gasite o serie de manuscrise ebraice misterioase; descoperirea a zguduit nu doar comunitatea stiintifica, ci si intreaga crestinatate. Pana atunci, cele mai vechi manuscrise ale Bibliei ebraice datau din veacul al X-lea dupa Cristos; cele descoperite acum la Qumran erau mai vechi cu un mileniu. Nu doar atat: ele dovedeau ca autorii lor, misterioasa secta apocaliptica a esenienilor, erau uluitor de asemanatori cu primii crestini in privinta doctrinei si ritualurilor. Sa fi fost esenienii primii adepti ai lui Cristos, sau oare acestia din urma vor fi provenit din comunitatea de la Qumran? Ce legatura este intre esenieni si Noul Testament? Controversatele manuscrise pot oare sa rescrie acum istoria crestinismului timpuriu, rasturnand tot ceea ce stiam despre Isus si ucenicii sai? Dincolo de tumultul mediatic, cartea de fata, alcatuita chiar de catre unul dintre editorii si traducatorii Manuscriselor de la Marea Moarta, ne ofera o perspectiva limpede si echilibrata despre originea, istoria, continutul si impactul acestora, precum si raspunsuri la aceste tulburatoare intrebari.
Acesta va fi un timp al mantuirii pentru poporul lui Dumnezeu, un timp de domnie pentru toti cei ai Lui si de nimicire vesnica pentru toti cei ai lui Belial. Nelegiuirea va fi nimicita si nu va mai fi nici o ramasita; pentru fiii intunericului nu va fi scapare. Fiii dreptatii vor straluci pana la marginile pamantului pana se vor sfarsi vremurile intunericului, iar cand va hotari Dumnezeu, slava lui mareata va straluci pe vecie pentru pacea, binecuvantarea, slava, bucuria si viata lunga a fiilor luminii. - Manuscrisele de la Marea Moarta, Manualul razboiului 1, 5-9
Cea mai buna introducere in istoria, arheologia si studiul textelor de la Qumran. - Journal of Biblical Literature
Traducere din limba engleza de Sergiu-Adrian Adam.
Fragment din cartea "Manuscrisele de la Marea Moarta. O istorie adusa la zi" de James C. Vanderkam:
"Testamentele celor Doisprezece Patriarhi
Cei doisprezece patriarhi din titlu sunt cei doisprezece fii ai lui Iacov. In lucrarile pseudoepigrafe, fiecare dintre cei doisprezece, la fel ca tatal lor in Geneza 49, isi cheama copiii langa patul de moarte si le ofera ocazia de a asculta intelepciunea pe care a acumulat-o in timpul vietii sale. Se pare ca tipul acesta de testament a fost foarte popular in Antichitate. Scena de la patul de moarte pare sa fie cadrul potrivit pentru transmiterea invataturilor morale. Savantii au dezbatut multa vreme daca Testamentele celor Doisprezece Patriarhi este de origine crestina sau ebraica. Alte testamente contin pasaje inconfundabil crestine. Dar reprezinta ele niste adaosuri la un text ebraic, sau Testamentele au fost scrise de un crestin care folosise surse ebraice? Oricum ar fi, este clar ca Testamentele sunt pline de material ebraic si ca adaosurile crestine sunt minore. Savantii au datat Testamentele la sfarsitul secolului al II-lea i.Cr., asta daca ele reprezinta o scriere ebraica. In pesterile de la Qumran nu s-a gasit nici o copie a vreunuia dintre Testamentele celor Doisprezece Patriarhi. Totusi, lucrarea este inclusa in aceasta sectiune pentru ca la Qumran s-au ga'sit niste surse pentru o parte din testamentele individuale ale patriarhilor. Un text foarte fragmentar este despre Neftali (4Q215); alte doua sau trei, reprezentate doar de cateva bucati minuscule, au fost numite Testamentul lui Iuda (3Q7; 4Q484, 538); si inca unul a primit titlul de Testamentul lui Iosephus (4Q539). Cea mai interesanta dintre aceste surse este cea pe care expertii o numesc de regula Testamentul lui Levi, desi ar trebui sa fie numit Testamentul aramaic al lui Levi. Aceasta lucrare se gaseste in sase copii fragmentare descoperite in Pestera 4 (4Q213-14; editorii au subdivizat fiecare dintre cele trei copii) si un fragment sau doua din Pestera 1 (1Q21.). Levi a fost cel de-al treilea fiu al lui Iacov si stramosul tribului levitic, din care faceau parte toti preotii. Cu astfel de calificari, ne-am astepta ca Levi sa fie foarte apreciat sau sa i se creioneze un portret eroic in Biblie, insa se intampla tocmai pe dos. El este criticat in singura povestire in care joaca un rol important. Impreuna cu fratele sau, Simeon, el razbuna violul surorii sale Dina, masacrand barbatii din Sihem, in timp ce acestia se vindecau dupa circumcizie. De aceea, Iacov, tatal lor, i-a invinuit ca i-au creat o reputatie proasta printre popoarele canaanite (Geneza 34) si rememoreaza momentul acela pe patul de moarte, cand, in ultimele sale cuvinte catre ei, ii blestema pe cei doi frati (Geneza 49:5-7). Totusi, reputatia lor se imbunatateste in textele ulterioare. In Cartea Jubileelor, de exemplu, Levi si Simeon sunt laudati pentru ce au facut la Sihem. De asemenea, in Jubilee si in Testamentul lui Levi incidentul de la Sihem este unul dintre motivele pentru care Levi devine preot (compara cu Maleahi 2:4-7) si primeste promisiunea unei preotii vesnice pentru familia sa."