Valdenzii au proclamat Biblia ca fiind singura regulă de viață și de credință. Ei au respins papalitatea, purgatoriul, indulgențele și liturghia și au pus mare accent pe simplitatea Evangheliei. Slujbele de închinare constau în lecturi din Biblie, Rugăciunea Domnească și predici, despre care credeau că pot fi predicate de toți creștinii ca depozitari ai Duhului Sfânt. Ei își au originea la sfârșitul secolului al XII-lea sub numele de Sărmanii din Lyon, un grup organizat de Peter Waldo, un negustor bogat din Lyon, care și-a donat proprietățile (în jurul anului 1176) și a mers să predice sărăcia apostolică ca fiind calea spre perfecțiune. Fiind laici, le era interzis să predice.
Au mers la Roma, unde Papa Alexandru al III-lea le-a binecuvântat viața, dar le-a interzis predicarea (1179) fără autorizația clerului local.
Ei nu au ascultat și au început să predea doctrine neortodoxe; au fost declarați în mod oficial eretici de către Papa Lucius al III-lea în 1184 și de către al patrulea Conciliu Lateran în 1215.
În 1211, peste 80 de adepți au fost arși la Strasbourg, începând astfel mai multe secole de persecuție.