„Faceţi pace cu mine, iesiti la mine…” (Isaia 36:16).
Acesta este scopul tuturor şiretlicurilor inamicului, al tuturor argumentelor pe care le înşiruie el, al tuturor ameninţărilor pe care le rosteşte, al tuturor promisiunilor atrăgătoare pe care le face; toate acestea au o singură ţintă. El nu poate să-i prindă pe copiii lui Dumnezeu atât timp cât ei rămân printre stânci, deasupra lui, aşa că el caută să-i ademeneasca să iasă din locul lor de protecţie. Dacă facem acest lucru, vom fi învinşi, pentru că nu avem nicio siguranţă dacă nu rămânem în Cristos. Dacă ne părăsim poziţia de încredere smerită în Cristos, dacă părăsim atitudinea credinţei, din cauza fricii de consecinţe, sau dacă suntem amăgiţi să trecem pe un teren care nu se află sub domnia absolută a lui Isus Cristos, suntem sortiţi înfrângerii… Credinţa nu-şi poate permite să discute cu duşmanul; nici măcar nu trebuie să stăm să ne gândim la sugestiile lui. Siguranţa noastră constă în rămânerea în Cristos în orice moment.
Cuprins
I. Să-L cunosc pe El
II. Biserica în rugăciune
III. O dublă accentuare în Faptele Apostolilor
IV. Un instrument al binecuvântării
V. Fiii lui Core
VI. O flacără a Domnului
VII. Domnul în rugăciune
VIII. Răspunsuri ciudate la rugăciune
IX. Prin credinţă, nu prin vedere
X. Durerile naşterii spirituale
XI. Ridicat din pulbere
XII. Răspunsuri la rugăciune
XIII. "Domnul este în templul lui cel sfânt"
XIV. Un profet în rugăciune
XV. "Socotiţi vrednici de împărăţia lui Dumnezeu"
XVI. "Ceva mai bun"
XVII. Zidind în vremuri de strâmtoare
XVIII. Nimicirea planurilor satanice