Maleahi leagă venirea Domului de două elemente: unul este răpirea, iar celălalt este necazul care va veni peste poporul lui Dumnezeu… – necaz pentru unii din poporul Domnului la venirea Sa, răpire pentru alții. Necazul va fi necesar ca instrument de purificare. Domnul trebuie să fie glorificat în sfinții Lui și privit cu uimire de toți cei care văd. El caută să obțină un popor care să reflecte propriul Său chip. … dar sunt unii a căror inimă nu este dedicată total Domnului; … pentru ei, venirea Domnului înseamnă necaz, nu pentru distrugerea lor, ci pentru salvarea lor. Unii vor avea nevoie de necaz pentru a ajunge să fie complet dedicați lui Dumnezeu – iar necazul nu este departe.
Eu nu aștept necazul, ci răpirea, dar nu vom fi răpiți dacă trăim oricum viața creștină. Cei care vor fi răpiți vor fi cei în care se reflectă Fața Lui, dar ceilalți vor fi pregătiți prin intermediul necazului. Primiți cu îngăduință acest cuvânt. Am întâlnit foarte mulți creștini care resping orice sugestie de acest fel… Când Domnul va veni și îi va lua pe cei care Îl caută în ascuns, va urma necazul. Binecuvântat să fie Dumnezeu că necazul va naște sfinți, va face o lucrare în inimi. Totuși, nu este neapărat necesar să trecem prin focul necazului; putem fi răpiți. Hotărâtor în această chestiune este modul în care tratăm Persoana și lucrarea Domnului Isus.