Seria SECRETUL TRANDAFIRULUI
Volumul 2
BERLIN, 1961
Karin Duftblatt are de îndeplinit o misiune secretă. Este tristă și obosită, oglindind parcă starea generală a Berlinului de Est, orașul în care locuiește, ce mai poartă încă semnele ravagiilor războiului din urmă cu două decenii.
Totuși, chiar dacă trăiește cu un nume diferit și optimismul din tinereţe pare s-o fi părăsit, părul blond, ochii albaștri și mai ales sufletul și-au păstrat frumuseţea de odinioară.
Gustav, bărbatul plin de cruzime care o curtase în tinereţe, se ţine pe urmele ei. Tatăl ei este captiv într-o celulă întunecoasă, fără să se întrezărească vreo șansă de scăpare pentru el. Ea însăși se simte prizonieră în propria existenţă – o existenţă secretă într-un oraș al secretelor.
Îi vine greu să creadă când zărește un chip cunoscut în mulţimea de pe străzile Berlinului, însă este chiar el! Bărbatul care, revenind în viaţa ei, i-o va schimba pentru totdeauna.
MICHAEL PHILLIPS este autorul a peste o sută de cărţi de ficţiune și non-ficţiune. Operele sale s-au vândut în peste șase milioane de exemplare. Michael locuiește împreună cu soţia sa, Judy, în Eureka, California.
CUPRINS
PARTEA I: Spre un nou început
1. Pământul
2. Un pogrom ținut sub tăcere
3. Poliția secretă
4. Vânzătorul de ziare
5. O nouă eră
6. Amintiri de demult
7. Un chip din trecut
8. O întâlnire ratată
9. Revedere
10. Din nou împreună
11. O scurtă întâlnire
12. Noul regim
13. Cu nostalgie, despre Mutti
14. Binecuvântare maternă
15. Legături încrucișate
16. O plimbare prin oraș
17. Persoana de contact
18. O nouă incursiune în trecut
19. Cugetările lui Matthew
20. Un picnic presărat cu amintiri
21. Ascensiune în cadrul noii elite din Est
22. Mesajul
23. Rugăciunea unui exilat
24. Legătura cu Moscova
PARTEA A II-A: Un scurt răgaz de fericire
25. Fugă în noapte
26. O nouă Lebenshaus
27. O situație tensionată, dar fericită
28. Pe meleaguri îndepărtate
29. O plimbare ca-n poveste
30. Un trandafir ce n-a fost dat uitării
31. Un trandafir roz și o promisiune
32. O duminică lucrătoare
33. Povestea lui Matthew
34. Contează adevărul?
35. În brațele iubirii
36. Momentul de cotitură
37. O cutie pentru amintiri
38. O frăție străveche
39. Invitația
40. Stratageme
41. Un angajament de maximă importanță
42. Rochia nouă
43. Șef și subaltern
44. O situație neprevăzută
45. O călătorie de vis pe aripile timpului
46. Balul Cenușăresei
47. Cercetări subtile
48. Despre frumusețe
49. Invidie și furie
50. Un parfum de altădată
51. O plimbare sub clar de lună
52. Legat la ochi
53. Aspecte practice
54. Fuga Cenușăresei
PARTEA A III-A: O misiune periculoasă
55. În Biroul Oval
56. Un comunicat și o scrisoare
57. Un prim contact
58. Paddy Red
59. Der Schlaukopf
60. Ezitări și decizii
61. A doua întâlnire cu Vulpea
62. Umbra
63. Rețeaua
64. Suspiciuni
65. Mașinațiuni
66. Rendez-vous
67. Neustädt Technische Hochschule
68. Regăsire
69. Evadarea
70. Trădarea
71. Cu bucurie la drum
72. Maturizarea unei fiice
73. Teltow
74. Schimbare de planuri
75. Crima din Teltow
76. Frământări
77. Fugă secretă
78. Percheziția
79. Bäkerei Meier
80. Lumină și întuneric
PARTEA A IV-A: Amintirea unui trandafir
81. Parfum de Rosen
82. Un trandafir numit Pace
83. Separare!
84. Înapoi la Moscova
85. În Alpii Bavariei
86. Un vizitator neașteptat
87. Un cadou special
88. Pe urma parfumului
PARTEA A V-A: În spatele liniilor inamice
89. O nouă vizită la Casa Albă
90. Tăciuni aprinși
91. De cealaltă parte a Cortinei
92. Străzi cu iz nostalgic
93. Liebermann și Red
94. Remușcări
95. Înapoi la începuturi
96. Inspectorul Albrecht
97. Un nou pericol
98. Amintiri cu trandafiri
99. O descoperire incredibilă
100. În biroul baronului
101. În tainiță
102. Intenții mârșave
103. Indicii din trecut
104. Gustav se răzgândește
105. Fuga
PARTEA A VI-A: Secretul trandafirului
106. Înapoi în Berlin
107. Șura
108. Willy și tatăl său
109. Kehrigkburg
110. O călătorie lungă și sinuoasă
111. Încredere frățească
112. Prețul loialității
113. Un timbru special
114. Tot mai aproape
115. Pregătiri
116. Repetiția e mama învățăturii
117. Diplomatul și ștrengarul
118. Știi secretul?
119. Roșul trandafirului
120. Lunile pierdute
121. Trecut și viitor
122. O cerere oficială
123. Secretul trandafirului
PARTEA I
Spre un nou început
Iunie 1961
Dacă, în goana acestei vieți trecătoare, ceva putea fi considerat veșnic, acela trebuia să fie, fără doar și poate, pământul.
Existau, firește, aspecte de ordin spiritual mai îndreptățite să își revendice nemurirea. Știa asta.
Totuși, pe plan fizic, pământul și rodul lui - cum se arată în pilda relatată de Sfântul Apostol Marcu - aveau legătură cu veșnicia mai mult ca orice alt aspect al universului creat de Dumnezeu.
Șase milenii la rând, armatele Nabucodonosorilor, Cezarilor, Napoleonilor și Hitlerilor istoriei îl călcaseră în picioare, schimbându-i hotarele, subjugându-i națiunile și măcelărindu-i locuitorii. Totuși, în pofida haosului creat de oameni, pământul și-a păstrat mereu miraculoasa putere de a da rod, de a se regenera.
În eternul ciclu al vieții și al morții, s-au succedat nenumărate generații; triburi, clanuri, familii și rase s-au ridicat la putere și apoi s-au prăbușit; și toți oamenii - bărbați și femei, celebri și anonimi deopotrivă - s-au întors în țărâna din care au venit.
Doar pământul le-a îndurat pe toate sub privirea Tatălui ceresc. În inexorabilul marș al istoriei, tatălui i-a urmat fiul, mamei, fiica, unei dinastii de cuceritori, o alta - doar pământul a rămas, supremul supraviețuitor.
În timp ce conducea, Karin Duftblatt scruta cu privirea peisajul de țară.
Lanurile de grâne ce se întindeau de o parte și de alta a drumului începeau șă își lepede haina verde a tinereții în așteptarea auriului închis al bătrâneții ce avea să vină mai târziu, odată cu vremea recoltei.
Era un peisaj liniștit, întrerupt pe alocuri de câte o pășune înverzită, un pâlc de copaci sau un povârniș golaș. Cu doar câțiva ani în urmă, aici avuseseră loc bombardamente, se făcuse vărsare de sânge. Cum putea fi totul atât de liniștit acum? Cum putea fi atât de rodnic un pământ semănat cu moarte?
Nu-și mai amintea holocaustul, genocidul la care fusese martor? O, dar iubea acest pământ! Simțea chemarea lui cu toată ființa ei. Totuși, exista un loc în nord, unde nu avea puterea să se întoarcă. Unele amintiri erau prea dureroase, chiar și după atâta amar de vreme.
Câmpia aceasta poate că nu era cel mai frumos loc din lume, dar ea o va iubi mereu, mai ales datorită rodului acestui sol negru, în adâncurile căruia se ascundeau comori dumnezeiești.
Deși iubea pământul și roadele lui, activitatea pe care o desfășura acum la oraș nu avea legătură nici cu una, nici cu cealaltă. Adora ieșirile în natură, dar se îndoia că ar mai putea trăi vreodată la țară. E drept că viața la oraș avea tendința de a-i face pe toți mai reci și mai cinici, dar măcar o ajutase să uite trecutul. În plus, avea o misiune importantă de îndeplinit și nu putea să o facă decât dacă rămânea în capitală.
Își plimbă din nou privirea peste peisaj, inspirând adânc și apoi expirând cu un oftat melancolic.
Pentru acest teritoriu din estul Europei se războiseră de-a lungul timpului nenumărați despoți. Hunii, francii, maghiarii și mongolii încercaseră cu toții să îl subjuge. Cu un secol în urmă, Napoleon își întinsese până aici hotarele imperiului, la fel cum o făcuse în secolul acesta mustăciosul lor lider teuton. Câte denumiri nu avusese această câmpie prusacă, pomeraniană situată între Germania și Rusia!
Ea nu își aparținuse niciodată cu adevărat.
Acum hotarele și noua ei denumire făceau trimitere la etnia locuitorilor săi. Dar simpla rezonanță poloneză a noului său nume nu păcălise pe nimeni: era clar că teritoriul se afla în raport de vasalitate față de noua putere care se formase la est, după tradiția despotică a imperiilor cuceritoare din toate timpurile.
Din dărâmăturile fascismului se născuse o nouă forță, comunismul, care acum, după șaisprezece ani, pusese deja stăpânire pe două continente. Persecuțiile exercitate de noul regim erau mai puțin vizibile, dar aveau același rezultat: moartea.
Chiar dacă ei, o mână de oameni, nu puteau pune singuri capăt acestui măcel tăcut și perfid, considerau că este de datoria lor să aducă odioasele crime la cunoștința întregii lumi.
Aceasta era misiunea căreia i se dedicaseră atât ea, cât și bărbatul cu care urma să se întâlnească.
În mod normal, ar fi trimis pe altcineva să ridice pachetul. Era drum lung din Berlinul de Est, unde locuia ea, până în centrul Poloniei. Totuși, primise vorbă că pachetul acesta era de o importanță vitală și trebuia să treacă prin cât mai puține mâini cu putință.
Așa că hotărâse să preia și să aducă personal la Berlin prețioasa dovadă.