Matthew şi Sabina sunt din nou împreună, dar vor reuşi ei, oare, să treacă de Cortina de Fier?
BERLIN, 1962
Despărţiţi de război, Matthew şi Sabina tânjesc unul după celălalt. Pentru a ajunge la Sabina, Matthew trebuie să pătrundă dincolo de Cortina de Fier, în Germania de Est, fără multe speranțe să mai poată reveni vreodată în lumea liberă. În timp ce străbate ţara în căutarea Sabinei şi a tatălui ei, Matthew este urmărit de periculosul agent Stasi Gustav von Schmundt. În cele din urmă, Matthew o găseşte pe încântătoarea Sabina şi îi dăruieşte un trandafir roşu ca simbol al iubirii lor adânci şi nemuritoare.
Acum, Matthew, Sabina şi baronul trebuie să găsească o cale de a se refugia în Germania de Vest înainte ca Gustav să le descopere ascunzătoarea. Comuniştii supraveghează graniţa cu o vigilenţă necruţătoare şi zidul Berlinului pare de-a dreptul impenetrabil. Doar profunda lor credinţă în Dumnezeu le va da celor trei curajul necesar pentru a încerca să treacă graniţa spre libertate.
CUPRINS
Prolog
PARTEA I: Obârșia răului, firul promisiunii
1. Pământul făgăduit și misterele lui
2. Furtul odoarelor sfinte
3. Pribegi fără patrie
4. Un pelerin misterios
5. Păstrarea tezaurului
6. O nouă patrie
7. Un secret cutremurător
8. Comoara unui popor
9. Un fiu al lui Iacov
10. O fiică a lui Israel
11. Der Mauer
12. Frământări
13. Planuri dejucate
14. Stratageme
15. O amintire cu gust amar
16. Trei comuniști, trei obiective
17. Gafa
18. Din nou împreună
19. Din toată inima!
20. Gânduri supărătoare
21. Despre trandafiri
22. Vești rele
23. Razia
PARTEA A II-A: Lola Reinhardt
24. O hotărâre irevocabilă
25. O chemare lăuntrică
26. O prietenie de conveniență
27. Noua ascunzătoare
28. Discutarea opțiunilor
29. Un plan temerar
30. O primire rece
31. Vânătoarea continuă
32. Vecina
33. Hermann
34. Gata de atac
35. Un tunel umed spre libertate
36. Șeful de secție și secretara
37. Capcana subterană
38. Scăpați ca prin urechile acului
PARTEA A III-A: Ursula Wissen
39. Ceață
40. Un legământ sfânt
41. Un mesaj parfumat
42. Amintirea unui zâmbet
43. Ruga unui suflet solitar
44. Repliere
45. La consulat
46. Frați de credință
47. O plimbare pe munte
48. O scrisoare neașteptată
49. O comunitate de prieteni
50. Matei 5:44
PARTEA A IV-A: Iosif Aviz-Rabin
51. Iosif ben Eleazar
52. Despărțiri
53. Trezire spirituală
54. Hotărârea unui suflet solitar
55. Cei trei comuniști
56. În Alpii Bavariei
57. Cei doi ingineri
58. O vizită ciudată
59. Pregătiri - URSS
60. Pregătiri - RDG
61. Turnătorul
62. Tată și fiică
PARTEA A V-A: Dieder Palacki
63. Acuzați de trădare
64. O convorbire iritantă
65. Persoana de contact
66. O întâlnire secretă
67. Ladislas Grazinski
68. Cuvinte străvechi în întuneric
69. O adunare neobișnuită
70. Pe urmele fugarilor
71. O cină presărată cu întrebări
72. Un musafir nedorit
73. O situație înfricoșătoare
74. Frăția din Bialystok
75. Vorbe profetice
76. Despre adevăr
77. Un dar ieșit din comun
78. Uși ferecate
79. Cel de-al doilea cerc roșu
80. Libertatea adevărului suprem
81. Apropierea de Dumnezeu
82. Următoarea etapă a călătoriei
83. Răzbunare
84. Soți și soții
85. O veste mult așteptată
86. Descoperirea refugiului
87. Minciuna
88. Pelerinajul lui Iosif
89. Un ajutor nesperat
90. Lola și Sabina
91. Spre o nouă viață
92. Furie
93. Cu stimă, Detmold
PARTEA A VI-A: E. Brecht
94. Sfârșitul unui anotimp
95. Pregătiri în sectorul vestic
96. Zidul lăuntric
97. Capitulare
98. O noapte zbuciumată
99. Apartamentul 11-D
100. Spre Berlin
101. În formație completă
102. Pace
103. În așteptare
104. Libertatea nu-i dincolo de ziduri, ci sus
105. Ultima piesă din puzzle
106. Printre morminte
107. Friedhof
108. Semnalul
109. Încremenit
110. Un moment de aducere aminte
111. O înfrângere inevitabilă
PARTEA A VII-A: Libertate
112. Libertate
113. Parfumul fericirii
114. Încă o revedere emoționantă
115. Ce s-a întâmplat cu Gustav von Schmundt
116. Confort
117. Recuperarea timpului pierdut
118. Kleines Lebenshaus Süd
119. Fotografiile
120. Legăminte sfinte
121. Forfotă mare în bucătărie
122. Un Crăciun reconstituit
123. Fire împletite în țesătura timpului
Nota autorului
Despre autor
Prolog
După ce a făcut cerurile și pământul, Creatorul s-a uitat la ele și a zis: „Sunt bune!”
Mai apoi, după ce l-a făcut pe om - un om care să stăpânească peste toate plantele, animalele și galaxiile - a răsunat în univers proclamațiunea divină: „Este foarte bun!”
În om a săvârșit Creatorul, Atotputernicul EU SUNT, actul creator suprem, dând viață unei ființe care, deși separată de El, să-I oglindească natura divină. Omul, spune Cuvântul Său, a fost creat după chiar chipul lui Dumnezeu și a fost totodată înzestrat cu acea însușire superioară, ce îl deosebește de tot restul Creației, numită liber arbitru - puterea de a alege între a urma sau nu calea Celui după a cărui asemănare a fost creat.
O, Tată, să îndrăznim, oare, a crede că noi, niște bieți muritori, suntem de origine dumnezeiască? Este legătura dintre noi și Tine, într-adevăr, atât de strânsă? Am fost creați cu adevărat - deși pare incredibil! - după chipul Tău? Deschide-ne, Doamne, mințile și sufletele pentru a putea primi adevărul fundamental și sfânt că în Tine putem descoperi tot ceea ce înseamnă un Tată perfect, un părinte iubitor!
Creând primul bărbat și prima femeie, Dumnezeu a început îndelungatul proces al întemeierii unei familii - a familiei Sale. O familie așezată chiar în centrul Creației. O familie menită să fie sămânța, punctul de pornire, nucleul viu pe care să se bazeze întreaga istorie a omenirii.
Iată de ce, din acel moment, pentru Dumnezeu, copiii Săi au fost întotdeauna pe primul plan, mai presus de orice altceva. Chiar dacă, la scurtă vreme după Creație, slăbiciunea omenească a atras după sine păcatul, suferința și moartea, El - Cel cunoscut celor din vechime drept Iahve sau Elohim - nu a pierdut nicio clipă din vedere menirea sfântă pentru care l-a făcut pe om din țărână și i-a dăruit viață suflând peste el din suflarea Lui.
Dumnezeu Își va atinge întotdeauna scopul pe care îl are pentru copiii Săi. Unii dintre ei sunt conștienți de lucrarea divină ce se săvârșește prin ei. Aceștia se lasă călăuziți de mâna Lui, se închină în fața Creatorului și Îi aduc mulțumiri.
Printre copiii lui Dumnezeu există însă și unii care nu au habar de planul Lui atotputernic și chiar cred că El le este potrivnic sau că i-a dat cu totul uitării. Mai sunt și dintre aceia ce se ridică împotriva Lui, zădărnicind, fără să știe, fiecare încercare a Domnului de a le umple viețile cu iubire.
Dar Domnul știe întotdeauna când să acționeze. El nu se grăbește niciodată. Așteaptă răbdător momentul potrivit - o zi... o mie de ani, Lui Îi este totuna. Fie că ar dura zece săptămâni sau o mie de generații, Domnul Dumnezeul care a creat universul Își va atinge până la urmă sfântul scop.
În Împărăția Lui, nimic nu este întâmplător și nimic nu e dat vreodată uitării. Voia Lui se face întotdeauna. Dumnezeu nu Își pierde din vedere creația nicio clipă și știe tot ceea ce se ascunde în sufletul omului.
Chiar dacă nevăzută, mâna Sa călăuzitoare rămâne pururi prezentă. Dumnezeu Își veghează neîncetat copiii, vocea sa îi cheamă la trezire spirituală și lumina Lui îi îndeamnă să își deschidă ferestrele sufletelor spre cer. Influențele prezenței Sale se resimt neîncetat în întreaga creație, de la minusculele primule ce își ridică sfios căpșoarele din pământul înghețat al iernii până la întortocherile alunecoase ale conștiinței.
Voința Domnului se va împlini întotdeauna.
Chiar dacă, odată cu trecerea anilor, a secolelor și a mileniilor, exercitându-și în mod egoist, nesăbuit și limitat voința independentă cu care a fost înzestrat, omul s-ar putea să înceteze a mai privi în sus, spre chipul Tatălui care l-a creat și care are o Voie divină în ceea ce-l privește, Tatăl nostru nu va înceta niciodată să privească în jos cu o inimă preaplină de iubire și va face orice pentru a-i readuce pe cei rătăciți în Grădina pe care le-a destinat-o de la bun început.
Tatăl ceresc tânjește să ne dăruiască din nou un pământ unde să sălășluim alături de El ca o familie - Creator și creație pășind unul lângă altul în arșița dimineții și în răcoarea amurgului... ca o singură ființă.
La început, Iahve s-a aplecat spre pământul pe care l-a creat, a luat țărâna din care l-a făcut pe om, i-a suflat în nări suflare de viață și apoi i-a spus: Ești fiul Meu. Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l; și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ. Fiți poporul Meu.
Dumnezeu va lucra neîncetat până când omenirea va fi pregătită, capabilă și dornică să se supună celei mai însemnate porunci din Geneza. Și, la timpul potrivit, își va împlini vrerea din acea zi.
Acesta este unicul scop al istoriei omenirii.