Prin intermediul contemplaţiei profetice, Ioan oferă cititorului Apocalipsei invitaţia intrării în lumea fabuloasă a lui Dumnezeu, lume populată cu o mulţime de fiinţe supraumane, care conlucrează la realizarea planurilor lui Dumnezeu pentru umanitate. Cu ajutorul tablourilor supranaturale, profetul Ioan conturează atât calităţile maiestuoase ale Dumnezeului transcendent, slujit de miriadele de îngeri de la Tronul Său ceresc, cât şi valentele angajamentului Său fată de umanitate, care pornesc din vesnicie, străbat istoria şi conduc în veşnicie. Personajul cheie al Apocalipsei este Cristos. El apare în trei ipostaze definitorii pentru revelaţia primită de Ioan: Cristosul înviat preocupat de bisericile Sale din provincia Asia, Mielul vrednic să preia sulul pecetluit de la Dumnezeu şi să aducă istoria la finalul hotărât şi Regele-mire triumfător şi jubilant care va pune capăt istoriei prin judecată. Agenţii şi servanţii binelui şi ai răului sunt surprinşi atât în conflict deschis cât şi în slujirea fiinţelor care îi mentorează: Dumnezeu şi Diavolul. Niciodată însă cele două persoane nu sunt prezentate ca egale, ci Dumnezeu are întotdeauna atât iniţiativa cât şi ultimul cuvânt. Zămislită în contextul tulbure al sfârşitului de secol I d.H., Apocalipsa lui Ioan mobilizează Biserica la slujirea devotată a lui Dumnezeu, dusă până la jertfa supremă, după modelul lui Cristos, Domnul şi Mirele ei. Măsura în care Biserica secolului XXI reuşeşte acest lucru încă se decide în societate, pe câmpul de luptă specific fiecărui credincios. Două lucruri sunt sigure: biruinţa este la îndemâna credinciosului şi Cristos aduce istoria la sfârşitul meritat. Cel care aşteaptă cu credincioşie întoarcerea lui Cristos este preocupat în mod practic şi constant de cinstirea exclusivă a Sa.