La sfârşitul poveştii cu goblini, autorul le promite copiilor că Irene şi Curdie vor continua aventura. Şi, după cum îi şade bine unui om de cuvânt, îşi respectă promisiunea.
La câţiva ani după aventuroasele întâmplări din mină, Curdie aproape că a uitat că prinţesa avea o stră-străbunică. Mai mult, aşa cum păţesc aproape toţi copiii, se făcuse mai mare şi mai... răutăcios. A ajuns chiar să tragă de plăcere cu arcul după porumbei nevinovaţi.
Departe, în capitala regatului, prinţesa era tristă şi avea nevoie de ajutor, căci lucrurile nu mergeau deloc bine nici la palat, nici în cetate. Dar cum să chemi pe cineva în ajutor când tu nu poţi părăsi castelul? Şi cum să afle un băiat de miner din celălalt colţ de regat că prinţesa Irene era în primejdie? Numai o stră-străbunică înţeleaptă şi cu puteri miraculoase îi poate scoate din încurcătură. Însă nu-i de ajuns, ci mai trebuie ca şi băiatul şi fata să fie curajoşi, înţelepţi şi tenace, fiindcă îi aşteaptă o nouă aventură cu pericole la tot pasul, cu duşmani vicleni şi prieteni neaşteptaţi.