Istoria remarcabilă a trezirii moraviene din 1727.
„...Această carte mi-a fost de mare inspiraţie, şi doresc ca ea să
ajungă în mâinile fiecărui pastor din bisericile noastre(Dr. Charles
Goodell, New York)
„Am fost atât de încântat de cartea dumneavoastră. E posibil ca ea să
circule şi în această ţară? (Dr. F.B. Meyer, Londra, Anglia)
Există câteva cărţi, puţine de altfel, care sunt foc pur, focul Duhului
Sfânt. „Putere de sus” e cu siguranţă una dintre ele. Adresată mai
întâi predicatorilor moravieni, ea se aplică fiecărui creştin, fiecărei
biserici. Această carte trebuie să fie o lectură obligatorie pentru
fiecare om ce proclamă numele lui Isus Hristos. (Hyman Applemann, D.D.)
O carte pentru cei care vor să aducă roade care rămân. Am citit-o şi
continui s-o citesc, apoi mă pun pe genunchi, plâng … chem Numele
Domnului … şi aştept. (editorul)
Citate din carte:
D.L. Moody : „Vedeţi cum S-a pogorât El de Rusalii! Nu e greşit
să ne rugăm ca El să revină şi ca locul să fie clătinat. Cred că ziua
de Rusalii a fost doar o zi model. Cred că Biserica a săvârşit marea
greşeală spunând că Rusaliile au fost un miracol ce nu se mai poate
repeta. Şi eu am crezut acelaşi lucru. Acum cred că, dacă am fi privit
ziua de Rusalii ca pe o zi model şi am fi început să ne rugăm, am fi
avut vechiul foc de la Rusalii, aici în Boston”.
A.J. Gordon: „Botezul cu Duhul Sfânt a fost dat o singură dată,
pentru totdeauna, în ziua Cinzecimii, când Mângâietorul S-a coborât în
persoană ca să-Şi facă locaş în Biserică. Dar aceasta nu înseamnă că
fiecare creştin a primit acest botez. Darul lui Dumnezeu e un lucru;
modul nostru de a-l aborda e ceva cu totul diferit. În această
privinţă, relaţia noastră cu a doua şi a treia persoană din Treime e
absolut asemănătoare. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că
a dat pe singurul Său Fiu” (Ioan 3:16). „Dar tuturor celor ce L-au
primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă
copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1:12). Acestea sunt cele două părţi ale
mântuirii, divinul şi umanul, care sunt absolut esenţiale” ... Din
Scriptură reiese foarte clar că încă este datoria şi privilegiul
credincioşilor de a primi Duhul Sfânt, printr-un act conştient, hotărât
al unei credinţe adecvate, aşa cum L-au primit şi pe Isus Hristos”.
Charles Finney: „Fiecare pas în înaintarea în viaţa de credinţă
e făcut printr-o apropiere deplină de Hristos, prin credinţă, printr-un
botez deplin cu Duhul Sfânt ... Pe măsură ce suntem goliţi de bizuirea
pe sine, şi pe măsură ce, prin credinţă avem siguranţa botezului cu
Duhul Sfânt, şi îi dăm întâietate lui Hristos, cu atât mai repede vom
fi găsiţi plăcuţi înaintea lui Dumezeu ... Trebuie să te rogi cu
credinţă pentru a primi Duhul Sfânt. Cu fiecare pas înainte, trebuie să
reînnoieşti ungerea cu Duhul Sfânt, prin credinţă.”
R.A. Torrey: „Botezul cu Duhul Sfânt e o experienţă bine
definită, de care cineva poate şi trebuie să ştie dacă l-a primit sau
nu.”
„Un om poate fi reînnoit de Duhul Sfânt şi totuşi să nu fie botezat cu
Duhul Sfânt”.
„Botezul cu Duhul Sfânt e lucrarea Duhului, diferită, ulterioară şi
adiţională lucrării Sale de reînnoire. În procesul de reînnoire există
o împărtăşire a vieţii, şi cel care îl primeşte e mântuit. În botezul
cu Duhul Sfânt există o împărtăşire a puterii şi cel care îl primeşte e
apt pentru lucrare”.
„Botezat cu Duhul Sfânt”, „umplut de Duhul Sfânt”, „Duhul Sfânt s-a
pogorât peste ei”, „darul Duhului Sfânt s-a revărsat”, „au primit Duhul
Sfânt”, „Duhul Sfânt a venit peste ei”, „darurile Duhului Sfânt”, „voi
trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu”, „îmbrăcaţi cu putere de sus”
sunt expresii din Noul Testament folosite pentru a descrie una şi
aceeaşi experienţă.”
William Booth: „Înainte de a îngenunchea pentru a primi botezul
cu foc, vă îndemn stăruitor să vedeţi dacă sufletele vă sunt în armonie
cu voia şi scopul Duhului Sfânt pe care îl căutaţi. Fiţi siguri că acel
canal al comunicării prin care trebuie primit botezul cu Duhul Sfânt e
deschis. Zilele trecute am auzit de nişte oameni care nu puteau scoate
apă. Au deschis robinetul de mai multe ori, dar nu curgea apă. Au sunat
la companie, iar aceasta a trimis un om să examineze instalaţiile, dar
totul era în regulă. Rezervorul era plin; ţevile, robinetul,
instalaţia, toate erau în regulă, dar nici urmă de apă. În cele din
urmă au verificat ţeava şi au găsit un şoarece. E inutil să deschizi
robinetul, să te rogi, să cânţi şi chiar să crezi, dacă există ceva ce
te trage înapoi, sau refuzi să faci ceva – un idol, ceva în privinţa
căruia te simţi condamnat, dar nu renunţi, ceva ce se află pe ţeavă.
Poate că e un lucru fără valoare, vrednic de dispreţ. Aruncă-l; renunţă
la el. Distruge idolii, obstacolele pe vecie. Lasă să existe o
comunicare directă între tine şi Dumnezeu. Renunţă la toate şi vei fi
umplut înainte de a te ridica de pe genunchi; lumea îi va simţi
puterea, iar Dumnezeu va avea toată gloria”
Andrew Murray: „Hristosul glorificat botează cu Duhul Sfânt.
Când Însuşi Domnul Isus a fost botezat cu Duhul, a fost pentru că S-a
smerit şi S-a oferit pe Sine ca să ia parte la botezul de pocăinţă al
lui Ioan – un botez pentru păcătoşi – în Iordan. Când a luat asupra Sa
lucrarea de răscumpărare, a primit Duhul Sfânt pentru a-L împuternici
în lucrare din acel moment până la cruce. „S-a adus ca jertfă fără pată
înaintea lui Dumnezeu”. Doreşti ca acest Hristos glorificat să te
boteze cu Duhul Sfânt? Pune-te în slujba Sa, pentru a duce mai departe
lucrarea Sa măreaţă de a face cunoscută păcătoşilor dragostea Tatălui.
Dumnezeu ne ajută să înţelegem ce lucru minunat e să primim Duhul Sfânt
cu putere din partea Hristosului glorificat. L-ai primit? Viaţa din
belşug nu e nici mai mult, nici mai puţin decât viaţa deplină a lui
Hristos, ca Cel Răstignit, Înviat şi Glorificat, Cel ce botează cu
Duhul Sfânt, care Se descoperă în inimile şi vieţile noastre, ca Domn
al tuturor”.
Samuel Chadwick: „Am scris şi am predicat mult despre Duhul
Sfânt, deoarece cunoaşterea Lui a fost cel mai important lucru din
experienţa mea. Datorez totul darului din ziua de Rusalii… Am întâlnit
un profet, am auzit mărturisiri şi am pornit să caut ceva ce nici eu nu
ştiam. Ştiam că există ceva mai mare, o nevoie mai adâncă decât
cunoscusem vreodată. A venit odată cu îndatoririle şi am intrat în ea
printr-o criză a ascultării. Când a venit, nu am putut explica ceea ce
se întâmplase, dar am fost conştient de lucruri nemaivăzute şi pline de
glorie. Rezultatele au fost imediate. În sufletul meu exista o pace
adâncă, o bucurie mişcătoare şi o nouă putere. Mintea a devenit mai
iute. Am simţit că primisem o nouă dimensiune a înţelegerii. Fiecare
putere era ageră. Fie iluminarea a luat locul logicii, fie raţiunea a
devenit intuitivă. Trupul a devenit şi el mai puternic. Exista un nou
început, o nouă vitalitate, o nouă putere de rezistenţă şi o bucurie
puternică în lucrurile mari. Au început să se întâmple multe lucruri.
Ceea ce am eşuat să facem prin eforturi extenuante, s-a rezolvat fără
nici un efort. A fost ca şi când Domnul Isus a păşit în barca ce nu
înaintase până atunci în ciuda eforturilor vâslaşilor, iar barca s-a
îndreptat imediat spre destinaţie. A fost extraordinar de glorios”.
Nici unul dintre participanţi nu poate descrie cu exactitate ce
s-a întâmplat în acea dimineaţă târzie a unei zile de miercuri, 13
august 1727, în serviciul special de împărtăşire, în Berthelsdorf. Au
părăsit casa lui Dumnezeu „neştiind dacă mai sunt pe pământ sau au
ajuns deja în ceruri”
„Adunarea binecuvântată pe 13 august era una tânără. Zinzendorf,
liderul uman, avea doar 27 de ani, şi dacă s-ar fi făcut un
recensământ, s-ar fi descoperit că vârsta lui reprezenta vârsta medie a
întregii adunări. De-a lungul istoriei misiunilor timpurii ale
Bisericii Reînnoite, suntem impresionaţi de tinereţea bărbaţilor şi
femeilor care au avut atâtea aventuri minunate ale credinţei pentru
Isus Hristos.”
Un istoric moravian scrie în mod asemănător: „Dumnezeu spune: „După
aceea … voi turna”. E promisiunea Lui rostită prin profetul Ioel. Prima
împlinire a ei a fost în ziua de Rusalii. Nu există nimic în Noul
Testament care să indice faptul că ea e unica împlinire a promisiunii.
Dimpotrivă, în Fapte citim despre numeroase revărsări ale Duhului
Sfânt, ca cea din Samaria (8:14-17), Efes (19:1-7), chiar şi una
referitoare la Neamuri (10:44-46). Istoria Bisericii e bogată în
relatări despre revărsări deosebite ale Duhului Sfânt, şi într-adevăr,
ziua de 13 august 1727 a fost o zi a revărsării Duhului Sfânt. Am
simţit mâna lui Dumnezeu şi am văzut minunile Sale şi cu toţii ne aflam
sub norul înaintaşilor noştri botezaţi cu Duhul Sfânt. El S-a pogorât
asupra noastră şi în acele zile au avut loc multe minuni şi semne în
mijlocul nostru. De atunci, rar a trecut o zi în care să nu fim martori
ai lucrării Sale atotputernice. Ne stăpânea o foame covârşitoare după
Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că a trebuit să avem câte trei servicii
religioase în fiecare zi, de la 5 şi 7.30 dimineaţa, apoi la 9 seara.
Fiecare dorea mai presus de orice ca Duhul Sfânt să deţină controlul.
Egoismul, încăpăţânarea, ca şi neascultarea au dispărut şi un val
copleşitor de har ne-a purtat pe toţi în marele ocean al Dragostei
Divine”.
„Copiii, de ambele sexe au simţit un impuls puternic de a se ruga, şi
era imposibil să asculţi rugăciunile copilăreşti fără a fii adânc
mişcat. O întâlnire binecuvântată a copiilor a avut loc în seara zilei
de 26 august şi ziua de 29 august, de la 10 seara până la 1 dimineaţa
când a avut loc o scenă mişcătoare. Fetele din Herrnhut şi Berthelsdorf
au petercut aceste ore în rugăciune, plângând şi cântând, pentru
Hutberg. În acelaşi timp, în altă parte, băieţii erau angajaţi în cele
mai sincere rugăciuni. Duhul de rugăciune şi implorare revărsat asupra
copiilor în acest timp a fost atât de puternic şi eficace încât e
imposibil să fie descris în cuvinte potrivite. Acestea au fost zile de
adevărată bucurie cerească pentru adunarea din Herrnhut. S-au uitat pe
ei înşişi, au uitat lucrurile pământeşti şi trecătoare, au tânjit să
fie sus cu Hristos, Salvatorul lor, în bucurie veşnică”.
Contele Zinzendorf a ştiut prea bine că toţi cei ce trăiesc cu evlavie
în Hristos Isus vor suferi împotriviri şi persecuţii. În vremurile
moderne, nimeni nu a experimentat mai bine aceasta decât el. Ca lider
al celor ce tulbură împărăţia diavolului, a fost luat drept ţintă de
duşmanul sufletelor. Dar nici minciunile, nici calomniile, nici
încercările sau suferinţele nu l-au clintit câtuşi de puţin.
Dimpotrivă, i-a încurajat şi sfătuit pe fraţii din lucrare şi pe
colucrătorii săi să fie evanghelişti ai trezirii, în defavoarea
popularităţii personale. În una din scrisorile lui, el le spune:
„Fiecare predicator să fie sigur că dacă îi place confortul, dacă
doreşte ca lucrurile să aibă un curs liniştit în congregaţia sa, atunci
nu vor avea loc treziri şi convertiri. Pentru că din clipa în care
aceste stări vor apărea, diavolul va fi dezlegat, indiferent cât de
bine merg şi sunt conduse toate lucrurile.”
„Într-o biserică apostolică, e potrivită învăţătura mai blândă. Dar
dacă într-o congregaţie mixtă, nu există fii ai tunetului, nici un
Ilie, oamenii vor adormi”.
„Stilul de învăţătură pe care multe congregaţii sunt forţate să îl
asculte e prea filosofic, rece, logic, confuz, precaut şi rezervat. Un
predicator, pentru a avea rezultate, trebuie să fie îndrăzneţ, puternic
prin Dumnezeu pentru a desface legăturile solide, pentru a descuraja
închipuirile şi orice lucru măreţ care se înalţă pe sine împotriva
cunoaşterii lui Dumnezeu, şi pentru a aduce orice gând în ascultare de
Hristos. Trebuie să îndure toate împotrivirile, să nimicească modelele
atrăgătoare, dar false ale formalismului şi făţărniciei. Răstoarnă,
arde şi distruge orice temelie greşită, împreună cu suprastructura,
pentru a construi Domnului o casă spirituală”.
Suma şi substanţa Evangheliei predicate în toate colţurile lumii de
moravienii umpluţi cu Duhul Sfânt pot fi învăţate din următoarele
extrase, luate la întâmplare din predicile lui Zinzendorf:
„Creştinii sunt poporul lui Dumnezeu, născuţi de Duhul Sfânt, supuşi Lui, aprinşi de focul Său; sângele Lui este slava lor.”
„Pentru a predica bine, priveşte la trei lucruri înaintea oricărei
predici; o dată la propria păcătoşenie; a doua oară la adâncimea
ticăloşiei umane din jurul tău; şi a treia oară la dragostea lui
Dumnezeu prin Isus Hristos. Astfel, golit de sine, şi plin de dragoste
pentru oameni, poţi să administrezi mângâierea lui Dumnezeu oferită
sufletelor”. -- Autorul