Fiecare om îşi are viitorul în mâini. Nu numai liderul mondial, dar chiar şi omul tăcut, pierdut în anonimat decide încotro va merge sufletul său.
"Dacă voieşte cineva să vină după Mine" - spune El - şi unii se vor ridica şi-L vor urma, dar alţii nu vor acorda nicio atenţie glasului Său. Şi aşa se va căsca o prăpastie între om şi om, între cei care Îl vor urma şi cei care nu-L vor urma.
În fiecare inimă creştină se află o cruce şi un tron, iar creştinul se află pe tron când se va pune singur pe cruce; dacă refuză crucea, va rămâne pe tron. Probabil că acest lucru se află la baza alunecărilor şi a atitudinii lumeşti a multor creştini evanghelici de azi. Noi vrem să fim salvaţi, dar insistăm ca numai Isus să moară. Nouă nu ne trebuie nicio cruce, nicio detronare, nicio moarte. Rămânem împăraţi peste micul regat al Sufletului Omenesc şi ne purtăm coroana facută din beteală cu mândria unui cezar; dar ne osândim pe noi înşine la întuneric, slăbiciune şi sterilitate spirituală.