Povestiri înălţătoare şi schiţe biografice captivante a 70 de eroi ai credinţei care au influenţat cursul istoriei, indiferent de obstacole.
Citeşte despre cei ce au trăit înaintea ta şi au proclamat cu putere şi autoritate Evanghelia, demonstrând ce poate să facă mâna lui Dumnezeu cu nişte oameni umili, bărbaţi şi femei de toate vârstele, care au ales să se supună voii Lui.
Vei fi inspirat de credinţa lor...
Biografii istorie şi inspiratoare
Peste 100 de ilustraţii din secolele XIX şi XX
Fiecare biografie conţine o listă cu scrieri ale personajului şi despre personajul respectiv
Timp de peste douăzeci de secole creştinismul s-a luptat cu aproape orice formă imaginabilă de păcat şi depravare omenească. Toate forţele puterilor întunericului s-au unit împotriva lui în alianţe păgâne. Regi, filozofi clerici şi atei au lărgit rândurile necredinţei şi ale lipsei de religiozitate, totul fiind însă în zadar.
Creştinismul a triumfat mereu asupra oricărei opoziţii, nefiind niciodată atât de plin de putere ca astăzi. Abia dacă există vreo ţară sau vreun oraş care cel puţin să nu fi auzit despre Isus din Nazaret, Fiul lui Dumnezeu, care a venit să-i caute şi să-i mântuiască pe cei pierduţi.
Pe paginile acestei cărţi vei găsi o relatare cronologică a vieţilor unor bărbaţi şi femei, oameni mari şi evlavioşi, care au schimbat lumea pentru Cristos, de pe vremea când marele nostru Stăpân umbla pe acest pământ, până în zilele noastre. Toţi aceşti eroi ai credinţei au fost chemaţi de Dumnezeu şi înzestraţi cu un curaj şi o putere supranaturală să se împotrivească tiraniei şi necredinţei şi să poarte torţa adevărului divin în splendoare şi biruinţă.
Astăzi, creştinismul, triumfător asupra tuturor conflictelor seculare, se clădeşte pe exemplul "eroilor" săi. El străluceşte mai tare, mai clar şi cu o putere de vindecare în razele sale, mai extinsă ca niciodată.
În timp ce lecturezi paginile acestei cărţi, lasă-ţi mintea să parcurgă lista acestor mari şi evlavioşi oameni, "norul de martori", găsind astfel o încurajare divină de a persevera în umblarea ta zilnică cu Cristos, în mijlocul necazurilor şi a suferinţei din această lume. Fie ca ochii inimii tale să zărească frânturi din lumea care va să vină.
Cuprins
Apostolul Pavel (? - 64 d.Cr.): Pasiunea şi darurile apostolului Pavel au fost purificate în focul suferinţei şi al perspectivei, astfel încât să poată fi folosit de Dumnezeu în a trasa calea pentru viitorul creştinismului.
Ignaţiu (35 - 117) a fost numit de Apostolul Petru drept succesor al lui Eusebiu în funcţia de episcop al Antiohiei. A fost primul care a vorbit despre Biserică, numind-o "catolică" sau "universală."
Policarp (69 - 155) nu a fost doar un învăţător ilustru, ci şi un credincios al cărui martiraj toţi doreau să-l imite, în dorinţa lor de a fi consecvenţi mesajului Evangheliei lui Cristos.
Iustin Martirul (103 - 163) şi-a dat viaţa ca apărător fervent al credinţei creştine în faţa păgânilor, a evreilor şi a creştinilor eretici. A propovăduit în Roma şi a scris lucrări care au echipat generaţiile următoare de creştini.
Perpetua (185 - 211) a fost un exemplu de fermitate şi curaj creştin, preferând să sufere şi să moară cu conştiinţa curată şi buzele nevinovate, decât să-şi trăiască viaţa în lepădare de Mântuitorul ei, pentru ca să poată trăi o veşnicie împreună cu El în glorie.
Ciprian (200 - 258) a fost un apărător devotat al prezbiteriului şi un avocat al integrării darurilor laicilor în viaţa Bisericii.
Constantin (280 - 337) poate pretinde pe bună dreptate titlul de "cel Mare", pentru că a schimbat cursul istoriei întregii lumi şi a făcut din creştinism, care până atunci suferise o persecuţie sângeroasă, religia tuturor oamenilor.
Atanasie (295 - 373). În anul 367 d.Cr., Epistola de Paşti a lui Atanasie recunoştea canonul Noului Testament, enumerând aceleaşi cărţi ale Bibliei pe care le avem şi noi astăzi.
Vasile cel Mare (329 - 379) a contopit inima plină de grijă pentru biserică a păstorului, cu dragostea pentru adevăr a teologului. În anul 379, când a murit, ultimele sale cuvinte au fost: "În mâinile Tale, Doamne, îmi încredinţez duhul. Tu m-ai răscumpărat, Doamne, Dumnezeu al adevărului."
Grigore de Nyssa (332 - 395): Împreună cu fratele său, Vasile cel mare, şi cu prietenul său, Grigore de Nazianz, Grigore de Nyssa este unul dintre cei mai respectaţi şi veneraţi părinţi niceeni.
Ioan Chrysostom (347 - 407): Pentru uimitoarea sa elocvenţă populară,Chrysostom a fost cunoscut sub numele de "Gură de Aur." Avea o limbă care curgea ca şi Nilul, iar când a fost exilat poporul a spus că "ar fi fost mai bine ca soarele să nu mai strălucească, decât gura lui să nu mai vorbească."
Augustin de Hippona (354 - 430): Convertirea lui Augustin în anul 387 d.Cr., după ani de rugăciuni stăruitoare ale mamei sale, Monica, a marcat înrolarea în armata Regelui Isus a unuia dintre oamenii cu cea mai mare inimă şi capacitate intelectuală.
Patrick din Irlanda (386 - 459): În anul 432 d.Cr., Patrick a plecat ca misionar în Irlanda. Dus în sclavie încă din perioada adolescenţei, el s-a reîntors ca să conducă mulţimi de irlandezi la credinţa creştină.
Clovis din Franţa (466 - 511): Convertirea şi botezul lui Clovis au o importanţă majoră în istoria Bisericii. Aceasta a câştigat sprijinul celui mai puternic barbar, asigurând astfel triumful creştinismului între triburile germanice.
Benedict de Nursia (480 - 547): Ripostând faţă de secularizarea Bisericii, Benedict din Nursia a întemeiat în anul 529 mănăstirea de la Monte Cassino şi Ordinul benedictin. "Regula" lui Benedict (cca. 540) a devenit un standard pentru viaţa monastică.
Columba (521 - 597): Columba a pus bazele celei mai importante realizări a Bisericii irlandeze şi a călugărilor ei, în secolele şase şi şapte: creştinizarea Britaniei de nord.
Isidor de Sevilla (560 - 636): Isidor a fost fără îndoială cel mai învăţat om din vremea sa, exercitând o vastă şi nemăsurată influenţă asupra vieţii educaţionale şi a creşterii spirituale a oamenilor lui Dumnezeu din Evul Mediu.
Venerabilul Bede (672 - 735): Bede a ajuns cunoscut drept cel mai mare erudit din Anglia saxonă. Lucrarea sa "Ecclesiastical History of the English Nation" [Istoria ecleziastică a poporului englez] este principala sursă de informare în ce priveşte istoria timpurie a englezilor. De asemenea, el a introdus în Europa cronologia creştină (B.C. - înainte de Cristos [before Christ] şi A.D. - anul Domnului [anno Domini]).
Carol cel Mare (742 - 814): "Cu sabia şi crucea", el a devenit stăpânul Europei occidentale. Sub conducerea-i iluminată au fost redate Europei rădăcinile învăţării şi ordinii.
Chiril (827 - 869) şi Metodiu (826 - 885): Astăzi Chiril şi Metodiu sunt cinstiţi deopotrivă de către creştinii răsăriteni şi cei apuseni, iar importanţa lucrării lor de predicare şi închinare în limba maternă a oamenilor este recunoscută de ambele părţi.
Regele Alfred (849 - 901) a fost un om care a făcut mai mult decât orişicine, atât în lupta împotriva decăderii spirituale din sânul Bisericii englezeşti, cât şi împotriva invadatorilor vikingi. A întemeiat monarhia în Anglia, a creat prima flotă englezească, a scris literatură şi a asigurat supravieţuirea creştinismului din Anglia.
Regele Wenceslau (907 - 935): Imnul de Crăciun din secolul al XIX-lea intitulat "Bunul Rege Wenceslau" este o descriere alegorică a adevăratei vieţi trăite de regele Boemiei din secolul al X-lea, rege care a fost martirizat datorită dragostei sale pentru Cristos şi a preocupării sale pentru cei săraci şi nevoiaşi.
Olga (8990 - 969) şi Vladimir (956 - 1015) au fost chemaţi de Domnul să conducă cu putere naţiunea rusă de la ritualismul păgân la acceptarea măreţei religii a lui Isus Cristos.
Anselm din Aosta (1033 - 1109): Zarurile lui Anselm au fost aruncate în nişte vremuri tulburi, dar a luptat împotriva răului atât în mănăstire cât şi la curte, împotriva călugărilor corupţi cât şi împotriva celui mai rău rege care a purtat vreodată coroana Angliei. A reuşit să-i cucerească pe toţi pentru că a triumfat prin harul lui Cristos.
Bernard de Clairvaux (1090 - 1153): În anul 1115 d.Cr. Bernard a fondat mănstirea de la Clairvaux. Aceasta a devenit un important centru de influenţă spirituală şi politică.
Peter Waldo (1140 - 1217): Într-un anume fel, el a fost un protestant cu mai bine de 200 de ani înaintea lui Jan Huss. Adepţii săi, waldoiştii, au început o reformă cu care avea să se asemene în mod izbitor Reforma de mai târziu din secolul al XVI-lea.
Clara din Assisi (1194 - 1253): Se pare că încă din pruncie Clara a fost înzestrată cu cele mai nobile virtuţi. Ca şi copil s-a consacrat rugăciunii şi practicării disciplinelor spirituale, iar pe măsură ce s-a maturizat, dispreţul ei faţă de lume şi dorinţa ei pentru o viaţă spirituală mai profundă au crescut tot mai mult.
Thoma d'Aquino (1225 - 1274): Numeroasele scrieri teologice ale lui Toma d'Aquino, alături de stilul său simplu, dar profund de prezentare a Evangheliei, îl fac unul dintre cei mai frecvent citaţi părinţi ai Bisericii.
John Wycliffe (1324 - 1384): Oficialii Bisericii se temeau ca Biblia să ajungă în mâinile "poporului", însă John Wycliffe a fost convins că, Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie la dispoziţia tuturor oamenilor. Traducerea Scripturii făcută de el, din latină în engleză, a reprezentat o adevărată piatră de hotar în iluminarea biblică şi în creşterea Bisericii.
Jan Huss (1369 - 1415): În providenţa remarcabilă a lui Dumnezeu, lucrarea lui John Wycliffe a ajuns din Anglia în Boemia, iar aici a pătruns în mintea şi-n inima lui Jan Huss. Acest preot umil s-a împotrivit forţelor formidabile ale clerului corupt şi a devenit un pionier neînfricat al Reformei din secolul al XVI-lea.
Johann Gutenberg (1400 - 1468) iubea cititul, dar şi-a pierdut răbdarea cu procesul îndelungat de realizare a unei cărţi. Geniul său, credinţa şi pasiunea sa pentru răspândirea Evangheliei au propulsat evenimentele care au dus la introducerea tiparului mobil şi la apariţia primei tipografii din lume.
Savonarola (1452 - 1498) este considerat de către istoricii ecleziastici drept unul dintre cei patru prereformatori, alături de Waldo, Wycliffe şi Huss. În loc să se implice în combaterea erorilor dogmatice, Savonarola s-a concentrat asupra implicaţiilor practice ale religiei.
Albert Durer (1471 - 1528) este fără îndoială cel mai mare artist german al Renaşterii, dar este renumit în principal pentru credinţa sa în Cristos şi hotărârea lui de a-şi cinsti şi proclama Mântuitorul prin viaţa şi lucrarea sa personală.
Martin Luther (1483 - 1546): Rareori i-a fost dat lumii să vadă un caracter şi o determinare atât de remarcabile ca cele ale lui Martin Luther. El a fost creat de Dumnezeu ca să aprindă torţa celei mai mari revoluţii din istoria creştinătăţii.
Hugh Latimer (1485 - 1555): "Probabil că nici unul dintre reformatori nu a semănat sămânţa doctrinei protestante sănătoase şi nu a propovăduit-o pe o arie atât de extinsă şi într-un mod atât de eficace, în rândul claselor de mijloc şi de jos, ca şi Latimer, şi nimeni nu a fost aşa de potrivit să o facă." -- J.C. Ryle
John Knox (1505 - 1572): John Knox este recunoscut drept cel mai proeminent personaj al Reformei din Scoţia. Una dintre cele mai măreţe realizări ale lui Knox a constat în scrierile sale, în special "History of the Reformation" [Istoria Reformei].
Jean Calvin (1509 - 1564): Printre marii teologi care au expus doctrinele credinţei creştine s-a numărat şi Jean Calvin. El le-a apărat împotriva secolelor de erori omeneşti şi a fost cel mai remarcabil gânditor, atât în învăţătura Bibliei cât şi din perspectivă literară.
Anne Askew (1520 - 1546) a fost martirizată pentru credincioşia ei faţă de Evanghelia lui Isus Cristos. Minunatul ei exemplu de credinţă neclintitp şi distinsă pietate a încurajat o întreagă generaţie de creştini din Anglia.
Joan Mathurin (1539 - 1560): Această bravă tânără waldoistă a preferat să se ridice împotriva tiraniei şi să moară pe rug, alături de soţul ei iubit, în loc să se lepede de credinţa mântuitoare în Isus.
Samuel Rutherford (1600 - 1661) a fost un prezbiterian nonconformist care nu s-a lăsat intimidat de intenţiile oamenilor necredincioşi. A propovăduit plin de energie pocăinţa şi credinţa doar în Isus Cristos, influenţând astfel o naţiune întreagă să se întoarcă la o trăire sfântă şi evlavioasă.
Richard Baxter (1615 - 1691): "Sfântul Baxter" este renumit pentru predicile şi învăţăturile sale, pentru grija şi activitatea sa pastorală, cât şi pentru celebrele lui scrieri clasice. Într-o epocă agitată şi divizată el a fost cel care a arătat calea către "Cel veşnic."
John Owen (1616 - 1683): Veţi descoperi la Owen cunoştinţele lui Lightfoot, tăria lui Charnock, capacitatea de analiză a lui Howe, savoarea lui Leighton, strălucirea lui Baxter, abundenţa lui Barrow şi splendoarea lui Bates.
John Bunyan (1628 - 1688) a avut abilitatea remarcabilă de a privi viaţa creştină în forme alegorice. Clasică şi nemuritoare, "Călătoria pelerinului" se inspiră chiar din experienţe trăite în propria lui viaţă.
Isaac Newton (1642 - 1727) este considerat, în general, cel mai original şi influent descoperitor al legilor şi principiilor ştiinţifice care guvernează creaţia. Modul său de a percepe lumina şi culorile l-a condus la inventarea telescopului. De asemenea, acest mare om al lui Dumnezeu a descoperit legea gravitaţiei, legea calcului matematic şi cele trei principii ale dinamicii.
Isaac Watts (1674 - 1748): Darurile poetice cu care era înzestrat "părintele imnologiei engleze" s-au evidenţiat încă de la frageda vârstă de şapte ani. A scris peste 700 de imnuri de-a lungul întregii sale vieţi, dintre care multe se mai cântă şi astăzi în cadrul serviciilor de închinare creştină.
John Brown (1676 - 1714): Decât să-şi compromită principiile libertăţii religioase şi civile, partizanii Legământului scoţian sau "Luptătorii martiri" au preferat să fie târâţi afară din casele şi locurile lor de închinare de către soldaţii regelui pentru a fi executaţi.
Jonathan Edwards (1703 - 1758): După mai bine de două secole de la moartea lui Edwards, marele predicator britanic Dr. Martin Lloyd-Jones afirma despre el: "Nimeni nu este mai relevant pentru actuala condiţie (trezire) a creştinismului ca şi Jonathan Edwards."
John Wesley (1703 - 1791): Trezirea metodistă a depăşit limitele denominaţionale şi a atins toate clasele societăţii. Anglia însăşi a fost transformată pe parcursul acestui proces. În 1928, arhiepiscopul Davidson scria că "Wesley a schimbat de fapt perspectiva şi chiar caracterul naţiunii engleze."
George Whitefield (1714 - 1770) a fost predicatorul ce a călătorit cel mai mult şi unul dintre cei mai mari evanghelişti ai secolului al XVIII-lea. Sârguinţa şi sacrificiul său au ajutat două naţiuni să se întoarcă la Dumnezeu.
David Brainerd (1718 - 1747): David Brainerd a trăit doar 29 de ani, dar i-a inspirat pe mulţi să-L urmeze pe Cristos prin neobosita sa lucrare misionară din Noua Anglie. Exemplul său de pietate a încurajat mulţi oameni să meargă pe câmpurile de misiune, cum ar fi William Carrey şi Henry Martyn.
John Newton (1725 - 1807): Acest fost negustor de sclavi a devenit unul dintre cei mai proeminenţi predicatori ai Angliei. Astăzi, John Newton este renumit pentru imnul său înălţător, "Măreţul Har", care a devenit probabil cel mai cunoscut imn religios scris vreodată.
Richard Allen (1760 - 1831): Richard Allen a fost liderul principal şi fondatorul Bisericii Episcopale Metodiste din America. El s-a născut în sclavie în 1760, şi-a predat viaţa lui Cristos, şi-a cumpărat libertatea şi este recunoscut ca unul dintre cei mai mari conducători creştini din istoria Americii.
Adoniram Judson (1788 - 1850) şi Ann Judson (1789 - 1826): În anul 1812 Adoniram şi Ann Judson au ridicat pânzele pentru a pleca în India. Aceşti primi misionari trimişi de America au evanghelizat Birmania şi au tradus Scriptura în limba birmană.
Horatius Bonar (1808 - 1889): Om al prozei şi al poeziei, Horatius Bonar a fost în acelaşi timp un om al durerii. A pierdut în timpul vieţii sale cinci dintre copii precum şi pe soţia sa. Credinţa lui profundă şi predicarea Scripturii a condus pe mulţi la credinţa mântuitoare în Cristos.
Samuel Crowther (1809 - 1891): Cândva o victimă a negustorilor de sclavi musulmani, Crowther a ajuns liber, nu numai fizic, dar şi prin primirea Duhului Sfânt, ca astfel să poată deveni primul slujitor al adevărurilor binecuvântate ale lui Isus Cristos pentru fraţii săi din Africa.
Charles Dickens (1812 - 1870) le vorbea adeseori copiilor săi despre marele său Mântuitor Isus Cristos, făcând numeroase menţiuni despre El în scrisorile adresate acestora. Cea mai personală mărturisire de credinţă a exprimat-o frumos şi modest în lucrarea sa "Life of our Lord" [Viaţa Domnului nostru].
Robert Murray M'Cheyne (1813 - 1843): "O epistolă vie între bărbaţii creştini şi un evanghelist capabil între lucrătorii creştini se întâlnesc destul de rar. Domnul M'Cheyne a fost şi una şi alta. Fără exagerare, pot spune că a fost un ucenic iubit de Isus," mărturiseşte prietenul şi tovarăşul său de lucrare James Hamilton.
J. C. Ryle (1817 - 1900) este cunoscut ca unul dintre cei mai practici scriitori ai adevărului creştin. Chiar şi după moartea sa, el continuă să vorbească, cu o acurateţe pătrunzătoare, inimii şi minţii oricui îndrăzneşte să-i lectureze cărţile. Cititorul nu poate decât să fie mişcat de chemarea sinceră, dar urgentă, a lui Ryle la o trăire sfântă.
Elizabeth Prentiss (1818 - 1878): Purtându-şi crucea în lumea aceasta cu o dulce şi supusă resemnare în faţa Domnului, Elizabeth Prentiss a binecuvântat şi încurajat inimile a mii de oameni prin scrierile sale cristocentrice, de nepreţuit.
"Fanny" Crosby (1820 - 1915): Un teanc de douăzeci de cărţi de cântări cu greu ar putea cuprinde împreună toate imnurile creştine scrise de Fanny Crosby! Deşi multe dintre acestea sunt astăzi uitate, rămâne totuşi un mare număr de imnuri preferate încă de creştinii din întreaga lume.
Charles H. Spurgeon (1834 - 1892): "Prinţul predicatorilor" a fost totodată şi un talentat învăţător, consilier, autor şi filantrop. Mai mult decât oricine din vremea sa, el a trezit societatea engleză hedonistă la o viaţă temătoare de Dumnezeu şi de slujire a lui Cristos.
Dwight L. Moody (1837 - 1899) a călătorit prin Europa şi America, ţinând campanii de trezire spirituală şi vorbind personal cu peste 750.000 de persoane. A predicat la mai mult de 100.000.000 de oameni, şi a fost martor la peste 1.000.000 de convertiri la Isus Cristos.
J. R. Miller (1840 - 1812) a scris mai mult de şaptezeci de cărţi, a redactat peste o duzină de publicaţii creştine şi a păstorit în mai multe adunări. Lucrarea sa a atins inimile a sute de mii de oameni şi continuă să atingă încă milioane de suflete.
Amy Carmichael (1861 - 1951): Ascultarea, dragostea, dedicarea şi altruismul erau semnele distinctive ale vieţii sale. Chiar şi după ce a avut un accident tragic care a obligat-o să rămână în complexul Dohnavur Fellowship, Amy a înflorit ca femeie şi scriitoare creştină.
Karl Barth (1886 - 1968): Karl Barth este considerat de unii ca fiind cel mai mare teolog protestant din secolul al XX-lea şi probabil cel mai mare de la Reformă încoace. Mai mult decât oricine altcineva, Barth a inspirat şi a condus procesul de renaştere a teologiei care a avut loc între anii 1920 - 1950.
C. S. Lewis (1898 - 1963) a publicat 52 de cărţi, 153 de eseuri şi un mare număr de prefeţe, scrisori şi recenzii de carte. Rămâne până în ziua de astăzi unul dintre cei mai populari scriitori creştini din lume, cu vânzări de peste 1,5 milioane de cărţi anual.
Martyn Lloyd-Jones (1899 - 1981): Tineri şi bătrâni, bogaţi şi săraci, bărbaţi şi femei, inteligenţi şi nerozi, au fost transformaţi prin ascultarea mesajului lui Isus Cristos prezentat cu o putere şi autoritate neegalate.
Dietrich Bonhoeffer (1906 - 1945) a fost unul dintre puţinii conducători ai Bisericii din Germania care s-a ridicat împotriva lui Hitler, opunându-se cu mare curaj practicilor sale inumane şi convingerilor sale anticreştine.
Billy Graham (n. 1918): Renumit evanghelist şi pastor baptist, Billy Graham are un impact asupra ascultătorilor din întreaga lume de peste 50 de ani. Un maestru în ce priveşte mass-media modernă, Graham a predicat Evanghelia creştină prin intermediul radioului, televiziunii, filmului şi a cuvântului tipărit.
Joni Eareckson Tada (n. 1950): Numele de "Joni" este recunoscut în întreaga lume. Înfruntând suferinţa şi provocările datorate paraliziei, Joni Eareckson Tada a slujit inimilor a milioane de oameni în ultimii treizeci şi cinci de ani.