Într-o zi mergeam pe câmp, iar conştiinţa mea era tulburată fiindcă mă temeam că poate încă nu este totul în regulă şi deodată am auzit propoziţia aceasta în sufletul meu: "Neprihănirea ta este în cer."
Şi mi s-a părut că am văzut cu ochii sufletului meu pe Isus Hristos stând la dreapta lui Dumnezeu. Acolo era neprihănirea mea; aşa că oriunde mă aflam şi orice făceam Dumnezeu putea spune despre mine: "El avea neprihănirea Mea fiindcă a văzut-o cu ochii lui."
Şi pe lângă aceasta am mai văzut că nu starea bună a inimii mele făcea ca neprihănirea mea să fie mai bună, şi nici starea rea a inimii mele nu făcea ca neprihănirea mea să fie mai rea, căci neprihănirea mea era însişi Isus Hristos "acelaşi ieri si azi şi în veci" (Evrei 13:8).
Atunci mi-au căzut cu adevărat cătuşele de la picioare; am fost eliberat de suferinţele şi lanţurile mele; chiar şi ispitele au plecat de la mine. Astfel că de atunci încolo, versetele acelea înfricoşătoare nu m-au mai tulburat. Am plecat acasă plin de bucuria ce mi-a dat-o harul şi dragostea lui Dumnezeu.