Imi amintesc, din propria mea experienţă, că, atunci când am ajuns să-L cunosc pe Domnul Isus, am descoperit că El iubea pe păcătoşi. înainte de a face această descoperire, credeam că El îi iubea numai pe cei buni şi drepţi. Dar citind Cuvântul Lui, am înţeles că El a venit să-i cheme la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi. Mult timp credeam că El aşteaptă faptele mele cele bune, iar eu nu aveam niciuna să-l ofer. însă stăruind în citirea Cuvântului, am aflat că El S-a jertfit, nu pentru dreptatea noastră, ci pentru păcatele noastre. Apoi am ajuns la convingerea că nimeni dintre cei ce cred în El „nu vine la judecată" (loan 5: 24). Am crezut în El şi mi-am dat seama imediat, din Cuvântul Lui, că nu eram judecat şi că păcatele mi-au fost iertate. Niciodată mai înainte nu m-am căit atât de mult ca atunci. Mi se părea că eu trebuie să fi fost la fel de rău ca şi Diavolul, dacă am fost în stare să păcătuiesc contra Lui aşa cum am făcut-o. Chiar pe când mă bucuram de iertarea păcatelor, mă simţeam ruşinat să-L privesc în faţă şi să-l cer milă. Gândul că eu am păcătuit faţă de un asemenea prieten, gata să-mi ierte păcatele, mă făcea să-mi acopăr faţa de ruşine.
Cuprins
Cuvânt înainte /5
Nota traducătorului / 8
O vizită la spitalul lui Cristos / 9
Zece categorii de ascultători înşelaţi / 23
Iubirea care mustră / 36
Păzit de fărădelege / 48
Smochine şi măsline / 58
Vremea s-a scurtat / 70
„Şi tot mai este loc" / 85
Secretul fericirii / 95
Isus - Domnul şi Mântuitorul / 107
Vocea din spatele tău / 119
Bunătatea lui Dumnezeu /135
Mustrare serioasă / 149