Lasă trecutul în spate și iartă…
“Următoarele pagini își au sursa de inspirație în lupta care s‑a dat înăuntrul meu pentru a‑i ierta pe oamenii pe care i‑am iubit și pe care i‑am crezut prieteni, și care totuși s‑au purtat astfel încât mi‑au dovedit exact contrariul. Mai mult decât orice, această carte este pur și simplu o invitație de a trata efectele otrăvitoare ale unui spirit neiertător. Acesta este o otravă capabilă de a distruge nu doar viața ta, ci și viața celor din jurul tău. Rugăciunea mea este ca, în aceste pagini, să descoperi și tu libertatea care vine atunci când lași în urmă, o dată pentru totdeauna, rănile și nedreptățile trecutului.”
“Să‑l iert? Glumești? După tot ce mi‑a făcut? Nu‑l voi putea ierta niciodată!”
„Să mă ierte? Cum ar putea Dumnezeu să mă ierte? Nu știi câte am făcut!”
„Cum am putut să fac ceva atât de grav? Nu voi putea să mă iert niciodată.”
Iertarea este „actul de‑a elibera pe cineva de obligația pe care o are față de tine, obligație care decurge din faptul că ți‑a greșit cu ceva”. De exemplu, o datorie este iertată atunci când îți eliberezi datornicul de obligația de a‑ți plăti ceea ce‑ți datorează.
Astfel, iertarea implică trei elemente: vătămarea, o datorie care rezultă din această vătămare și anularea datoriei. Toate cele trei elemente sunt esențiale pentru ca iertarea să se producă. Totuși, înainte de a examina în detaliu acest proces, trebuie să identificăm succesiunea evenimentelor care conduc la robie atunci când acest proces este abandonat. Acest lucru este important, cred eu, pentru că majoritatea oamenilor care suferă din cauza unui spirit neiertător nu știu că lipsa iertării este chiar rădăcina problemei lor.
Știm dureros de bine ce înseamnă ca cineva să fie luat ostatic. Suntem profund indignați atunci când aflăm despre asemenea atrocități. Și totuși, atunci când refuzăm să‑i iertăm pe alții (sau pe noi înșine, de altfel), într‑un fel îi ținem ostatici. Să vă explic.
Când cineva este luat ostatic pe scena internațională, răpitorii cer, de obicei, ceva în schimb; este posibil să pretindă bani, arme sau eliberarea de prizonieri. Mesajul pe care‑l transmit este, în esență, următorul: „Dacă ne dați ce vrem noi, vă dăm înapoi ce‑am luat.” Întotdeauna există anumite condiții, o răscumpărare de un fel sau altul.
Atunci când oamenii refuză să‑i ierte pe alții pentru un rău care le‑a fost făcut, ei spun, practic, același lucru. Însă, în loc să‑i țină pe oameni ostatici până când cererile le sunt satisfăcute, ei le refuză dragostea, acceptarea, respectul, slujirea, blândețea, răbdarea și orice alt lucru pe care ceilalți îl prețuiesc. Mesajul pe care‑l transmit este următorul: „Până nu voi simți că mi‑ai plătit pentru ceea ce mi‑ai făcut, nu vei avea acceptarea mea.”
Dacă ne întoarcem la definiție, putem vedea că elementul care lipsește din acest scenariu este anularea datoriei. Cei care refuză să ierte, refuză să anuleze datoria.
ADEVĂRATUL PĂGUBAȘ
Persoana care are un spirit neiertător este întotdeauna adevăratul păgubaș și pierde mult mai mult decât cel căruia îi poartă pică. Acest lucru este ușor de observat dacă ne uităm cu o mai mare atenție la lucrurile pe care cei mai mulți oameni le refuză celor care le‑au greșit. Lipsa iertării, prin natura ei, îi împiedică pe oameni să împlinească mai multe cerințe specifice vieții creștine și, practic, le cere să trăiască după îndemnurile firii pământești, și nu după îndemnurile Duhului.
Un spirit care nu iartă îl împiedică pe individ să aibă o trăire consecventă în Duhul. Singura alegere este să trăiască în conformitate cu îndemnurile firii pământești. Consecințele unei asemenea vieți sunt devastatoare, iar Pavel arată ce se va întâmpla:
"Nu vă înșelați: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va și secera. Cine seamănă în firea lui pământească, va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul, va secera din Duhul viața veșnică." (Galateni 6:7-8, sublinierea autorului).
Putrezirea despre care vorbește Pavel n‑are nimic de‑a face cu iadul. El se referă la consecințele pământești. Dacă cineva – credincios sau necredincios – ia decizii după impulsurile și dorințele firii pământești, rezultatul va fi întotdeauna putrezirea – o viață devastată, o viață ruinată. Acele persoane care n‑au înțeles conceptul iertării au ales, prin însăși natura lipsei de iertare, să umble după îndemnurile firii pământești. Ei pierd de fiecare dată când se întâmplă astfel. Refuzând să manifeste răbdarea, bunătatea, blândețea, autocontrolul și celelalte lucruri menționate de Pavel, omul este ținut ostatic de firea sa, fiind astfel păgubașul cel mai mare.