Nevoi fizice apăsătoare
În ziua aceea, mii de oameni s-au adunat în jurul lui Isus — bărbați, femei și copii — fiecare purtând propriile nevoi. Unii erau curioși și dornici să-I asculte învățătura. Alții erau bolnavi și căutau atingerea Sa vindecătoare. Unii sperau că El este Mesia cel promis și doreau să-L întâlnească. Însă, spre sfârșitul zilei, și nevoile lor fizice de bază deveniseră o realitate urgentă.
Ne putem imagina scena. Soarele ardea puternic deasupra lor, iar mulțimea petrecuse întreaga zi acolo. Oamenii erau obosiți și flămânzi, iar nimeni nu vedea o soluție clară pentru a hrăni atâția oameni. Era o mulțime plină de nevoi, dar când Isus i-a privit, I s-a făcut milă de ei. Le-a cerut ucenicilor să vadă ce mâncare puteau găsi printre oameni, însă aceștia s-au întors aproape cu mâinile goale. Tot ce s-a găsit a fost prânzul unui băiețel: cinci pâini de orz și doi pești mici. Andrei, unul dintre ucenici, a pus întrebarea evidentă: „Dar ce sunt acestea la atâția oameni?” (Ioan 6:9 NTR).
Nimeni din acea mulțime obosită nu și-ar fi imaginat că acel băiețel cu prânzul lui modest avea să fie important. În planul uimitor și în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, acest copil fără nume a devenit parte din minune — consemnată în toate cele patru Evanghelii (Matei 14; Marcu 6; Luca 9; Ioan 6) — și un exemplu pentru fiecare urmaș al lui Isus. „Era doar un băiețel în mulțime, cu puțină pâine și câțiva pești, dar Dumnezeu l-a ales să fie o parte importantă din planul răscumpărător al lui Mesia, nu doar pentru acea zi, ci pentru întreaga istorie a omenirii.”
Hrănirea celor 5.000 este o relatare extraordinară pentru credincioși de toate vârstele, dar poate avea o semnificație aparte pentru copii. Este singura minune în care darul unui copil devine parte din minunea însăși. Copiii se pot regăsi în această poveste; ei știu cum este să te simți mic, trecut cu vederea și nesigur cu privire la ceea ce ai de oferit. Pe măsură ce citim această poveste și o împărtășim copiilor, două întrebări importante ne cercetează inimile:
Credem noi? Suntem dispuși?
Credem noi?
Când Isus primește de la băiat această mică ofrandă de pâini și pești, El Își ridică privirea spre cer și Îi mulțumește lui Dumnezeu. Apoi se întâmplă ceva extraordinar, spectaculos și miraculos! Micul prânz este înmulțit și hrănește mii de oameni flămânzi. După ce fiecare persoană s-a săturat, au rămas încă douăsprezece coșuri pline cu firimituri.
Isus a oferit mult mai mult decât ar fi putut ei să ceară sau să își imagineze. „Credem noi acest lucru?”, întreba R. C. Sproul la începutul predicii sale despre această minune. „Dumnezeirea este pătrunderea radicală a supranaturalului în lumea naturală.” Isus nu era doar un învățător plin de compasiune care ajuta o mulțime flămândă. În acel moment, puterea Sa divină era arătată pe deplin — puterea Fiului lui Dumnezeu. Sproul a spus clar: „Isus din Nazaret nu este doar un învățător inteligent și moral... El este Cine a spus că este — Fiul lui Dumnezeu întrupat.”
Această minune ne pune o întrebare: Credem că este adevărat? Credem că Isus are putere asupra creației și asupra lumii fizice? Credem că El poate oferi nu doar suficient, ci mai mult decât putem cere sau imagina — și încă să rămână din belșug? La fel de important, această minune ne întreabă: Credem că Lui Îi pasă?
„Când Isus a văzut mulțimea, I s-a făcut milă de ei...” Imaginează-ți mii de chipuri privind spre tine cu toate nevoile lor. Isus nu a rămas indiferent și nici copleșit de această mulțime de oameni. Văzând nevoile lor, a avut compasiune pentru ei.
Această minune a devenit temelia învățăturii Sale din ziua următoare, când mulțimea s-a întors din nou flămândă. Atunci când Isus le-a împlinit foamea fizică temporară, El arăta spre o realitate mai profundă: El este adevărata Pâine care satură sufletul. Lui Îi păsa de foamea lor fizică și avea puterea să le ofere hrană; Lui Îi păsa și de foamea lor spirituală și El era sursa adevăratei satisfacții de care aveau nevoie cu adevărat.
Așa cum spune Paul Tripp: „Isus a recunoscut și faptul că acești oameni aveau nevoi spirituale mai mari decât o simplă masă. Chiar dacă ei nu știau, Îl urmau pe Isus pentru că inimile lor erau goale. Da, le era foame fizic, dar din punct de vedere spiritual mureau de foame.”
Copiii își formează înțelegerea despre cine este Isus, iar această minune zugrăvește clar caracterul și identitatea Sa. Isus vede nevoile noastre — mari sau mici, fizice sau spirituale — și Îi pasă de noi. Nu suntem niciodată prea mici, prea tineri, prea neînsemnați sau pierduți în mulțime. Credem acest lucru? În răspunsul pozitiv la această întrebare găsim temelia credinței. Aceste adevăruri sunt importante, dar nu sunt prea greu de înțeles pentru un copil. În întreaga Evanghelie, Isus îi oferă pe copii drept exemple de credință: 'și le-a zis: ‒ Adevărat vă spun, dacă nu vă întoarceți și nu deveniți ca niște copilași, nicidecum nu veți intra în Împărăția Cerurilor!' (Matei 18:3 NTR)
Suntem dispuși?
Dintre toate mulțimile, un singur băiețel este menționat și participă la această minune — nu datorită a cine era sau cât de mult avea de oferit, ci pentru că a fost dispus. Băiatul avea un prânz mic — evident insuficient și ușor de ignorat. Ne putem imagina că a fost nevoie de curaj pentru a oferi acel prânz modest în mijlocul unei mulțimi atât de flămânde. Totuși, el a oferit ceea ce avea, iar Isus a folosit acel lucru.
Francis Schaeffer spunea: „În ochii lui Dumnezeu nu există oameni neînsemnați și nici locuri neînsemnate.” Nimeni din mulțime nu și-ar fi imaginat că acel băiat conta. Nimeni nu ar fi crezut că ceea ce părea „insuficient” avea să devină hrană pentru mii de oameni și un exemplu pentru generații întregi. Băiatul și-a oferit prânzul, iar Isus l-a transformat dincolo de orice și-ar fi putut imagina. Așa cum scrie Paul Tripp: „Nu vom ști niciodată ce om mic va folosi Dumnezeu și în ce fel. Asta înseamnă că nu suntem niciodată doar pierduți în mulțime. Nu suntem niciodată fără ceva de oferit... Nu știm niciodată cum Domnul va răscumpăra puținele noastre resurse și le va folosi pentru a aduce har celor flămânzi.”
Suntem noi dispuși să oferim ceea ce avem — chiar și atunci când pare puțin? Suntem gata să avem încredere că Isus poate folosi acel lucru dincolo de ceea ce ne putem imagina? Pentru copii, acestea sunt întrebări profund personale și relevante. Ei nu sunt prea mici. Nu trebuie să aștepte până vor fi mai mari, mai puternici sau mai capabili pentru a-I oferi lui Dumnezeu ceea ce au. Înaintea lui Dumnezeu nu există oameni neînsemnați.
Mai mult decât suficient
Hrănirea celor 5.000 este povestea unui băiețel care și-a oferit prânzul modest și a văzut puterea lui Isus la lucru. Când minunea se încheie, ucenicii strâng douăsprezece coșuri pline cu resturi. Isus nu a oferit doar cât era nevoie — El a oferit din abundență. Prin compasiunea Sa față de cei flămânzi, prin transformarea unei ofrande mici și prin purtarea Sa de grijă bogată, vedem adevărul despre identitatea și caracterul Său: Isus este Fiul lui Dumnezeu, Cel care ne vede nevoile și are puterea să transforme și să aducă adevărata satisfacție.
Această minune are o semnificație aparte pentru copii — este unul dintre cele mai clare locuri din Evanghelii unde un copil participă activ la ceea ce face Isus. Atunci când copiii se văd în locul băiatului care și-a împărțit prânzul, ei sunt invitați atât la credință, cât și la acțiune, descoperind puterea și purtarea de grijă a lui Isus.
Un prânz, o rugăciune, un act de ascultare — nu știm niciodată momentul sau circumstanțele în care Dumnezeu ne va cere ceva. Băiețelul și-a oferit cu curaj prânzul și a privit cum Isus l-a transformat într-un lucru cu adevărat miraculos. Credem noi acest lucru? Și dacă credem, suntem dispuși să punem ceea ce avem în mâinile Lui și să avem încredere că El, prin puterea și dragostea Sa, va purta de grijă?
Note:
-
Paul Tripp, „Don’t Forget About The Boy”, Paul Tripp Ministries, Inc., 21 august 2017.
-
R. C. Sproul, „The Feeding of the Five Thousand”, Ligonier, 12 mai 2013.
Jessica Dennis Bush locuiește în Wheaton, Illinois, împreună cu soțul ei și cei cinci copii ai lor. Acolo lucrează ca artist și explorează diferite forme de exprimare artistică, inclusiv pictura encaustică și în ulei, colajul, designul de modele și ilustrația. A obținut o diplomă în arte vizuale la Taylor University.
Acest articol a fost preluat, prelucrat și tradus din limba engleză de pe site-ul celor de la Crossway. Link catre articolul original în limba engleză.