„A trai ca un corintean inseamna a trai in lux si in imoralitate” – afirma Merrill C. Tenney. Iar Pavel confirma acest adevar, atentionandu-i pe destinatarii epistolei lui: „Nu va inselati in privinta aceasta: nici curvarii, nici inchinatorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomitii, nici hotii, nici cei lacomi, nici betivii, nici defaimatorii, nici hraparetii nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu. Si asa erati unii din voi” (6/9-11). Oare ce ar fi putut cauta apostolul intre ei cu vorbirile induplecatoare ale intelepciunii omenesti? Pentru a mantui astfel de oameni, era nevoie de puterea si de intelepciunea lui Dumnezeu. Aceasta l-a facut pe Pavel sa nu apeleze la citate din poetii lor, cum facuse in Atena, ci „sa infiga” Crucea lui Cristos intre corinteni si sa proclame puterea Invierii Lui. Iar in epistola, Pavel asaza viata crestina, cu toate meandrele ei, intre acesti poli ai puterii cerului: Crucea (cap. 1) si Invierea lui Hristos (cap. 15).
Ce imens castig ar fi daca in urma lecturii acestei epistole am ingana impreuna cu apostolul: „Si sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui si partasia suferintelor Lui, si sa ma fac asemenea cu moartea Lui; ca sa ajung cu orice chip, daca voi putea, la invierea din morti”. (Filip. 3-10.11).