Psalmii pot împlini pentru noi, astăzi, aceeaşi funcţie pe care au împlinit-o pentru psalmişti şi pentru toţi cei care i-au folosit de a lungul istoriei. Când paharul ne este plin de dă peste el şi nu ne găsim cuvintele pentru a veni înaintea Domnului, putem împrumuta cuvintele psalmiştilor pentru a ne exprima bucuria sau durerea, consternarea sau mânia. Palmii sunt un „catalog al experienţelor spirituale” ale celor care au trăit înainte de noi, exprimate în prezenţa lui Dumnezeu şi acceptate de El ca valide. Aşa cum au fost primiţi atunci psalmiştii de Dumnezeu, vom fi primiţi şi noi, astăzi. Or, cartea Psalmilor insuflă tocmai această îndrăzneală de a veni la El aşa cum suntem, în starea în care ne aflăm.
Psalmii regal-mesianici sunt o categorie aparte. Citindu-i, suntem fascinaţi de libertatea cu care psalmistul glisează înspre dimensiunile mesianice ale Împărăţiei, confirmând astfel că istoria lui Israel este legată în mod indisolubil de planurile lui Dumnezeu. Prin alegerea pe care Dumnezeu a făcut-o şi prin Legământul pe care l-a încheiat cu poporul Său prin Avraam, Moise şi David, poporul Israel a fost inclus în strategia lui Dumnezeu privind ducerea binecuvântării Lui la toate familiile pământului. Promisiunile pe care Dumnezeu le face lui David aduc planul Lui pe ultima porţiune de linie dreaptă, în aşteptarea Împăratului davidic, a lui Mesia.
Nădăjduim că studierea psalmilor regal-mesianici va întări în noi deprinderea de a privi planul lui Dumnezeu ca întreg. Deşi psalmistul pleacă de la o situaţie concretă, adesea el sondează istoria trecută sau alunecă spre dimensiunile mesianice şi escatologice ale planului lui Dumnezeu, obligându-ne astfel să ne formăm acea imagine de ansamblu atât de necesară cunoaşterii lui Dumnezeu.