Josephus Flavius a fost un istoric evreu din primul secol, de origine regală și preoțească, care a descris Primul război evreo-roman (66–70), sau Marea Revoltă a Evreilor de la începutul erei noi (e.n.) contra cotropirii romane, de la primele agitații anti-romane din Iudea din anul 66 și până la cucerirea și distrugerea Ierusalimului de către Titus Flavius Vespasianus în anul 70.
Opera sa de bază, Antichități Iudaice, are 21 de volume (cuprinse integral în cele două tomuri de față) și descrie istoria poporului evreu de la origine până la Primul război evreo-roman (anii 66-67), respectiv până în ultimul an al domniei împăratului Domițian. Această vastă lucrare – la care a lucrat până în anul 93 – conține relatări de primă sursă asupra curentelor din religia iudaică din primul secol, ca esenienii, fariseii, zeloții etc.