Întemniţate, dar nu reduse la tăcere
Maryam Rostampour și Marziyeh Amirizadeh ştiau foarte bine că riscă pedeapsa cu moartea. Deşi legea islamică iraniană le interzicea să-şi promoveze credinţa creştină, de-a lungul a trei ani de zile, ele au pus Noul Testament în mâinile a 20 000 de conaţionali. Au înfiinţat două biserici clandestine, dintre care una era menită prostituatelor, acum mame cu copii, abandonate de soţii lor şi văduvite de orice mijloc de subzistenţă. Vreme de câţiva ani de zile, lucrarea lor a rezistat, în ciuda restricţiilor din partea guvernului iranian.
Totuşi, inevitabilul s-a produs în 2009, când Maryam și Marziyeh au fost arestate şi întemniţate în închisoarea Evin din Teheran, notorie pentru practicile de tortură şi execuţiile sumare. Dar, în pofida tacticilor de intimidare la care au fost supuse, a numeroaselor privaţiuni şi cu toate că riscau pedeapsa capitală, un lucru extraordinar s-a petrecut cu ele: în loc să se lase copleşite de teamă, au luat hotărârea crucială – şi primejdioasă – să-şi mărturisească credinţa chiar acolo, între zidurile fortăreţei guvernamentale ce ar fi trebuit să le reducă la tăcere.
În cartea Captive în Iran, Maryam și Marziyeh relatează cum a folosit Dumnezeu cele 259 de zile petrecute în închisoare pentru a produce o schimbare miraculoasă: aducând lumina în locurile cele mai întunecate din lume, dându-le o speranţă celor care au pierdut totul și oferindu-le dragoste celor deznădăjduiţi.
Ca urmare a presiunilor internaţionale şi la finalul câtorva luni de interogatorii şi abuzuri, Maryam Rostampour și Marziyeh Amirizadeh au fost eliberate din închisoare și achitate de orice acuzaţie.
La scurt timp după aceea, au imigrat în Statele Unite.