Al doilea volum din seria conservatoare pentru copii, Căsuța din Prerie. În traducerea atât de fidelă lumii și vremurilor a Iulianei Nistoroaia. Volumul se numește Băiat la țară și ne prezintă viața la o fermă mai mare decât cea a familiei Ingalls. Este vorba de ferma familiei Wilder, familie în care băiețelul de 13 ani, Almanzo Wilder, viitorul soț al Laurei peste ani, este personajul principal. Un nou șir de povestiri despre viață simplă și virtuoasă, grea și frumoasă, despre responsabilități și aventuri în lumea de ieri. O lume pe cale de dispariție sau chiar dispărută pentru copiii moderni. O serie pentru copii între 4 și 90 de ani.

Cele nouă volume din seria Căsuța din Prerie au fost apreciate de generații de cititori ca fiind atât incursiuni unice în istoria Americii, cât și povești emoționante și de neuitat.

LAURA INGALLS WILDER s-a născut în 1867 în căsuța din bușteni descrisă în Căsuța din inima codrilor. Așa cum ne povestește în seria Căsuța din prerie, ea a călătorit, împreună cu familia ei, de-a lungul Vestului Mijlociu american într-o căruță cu coviltir. Mai târziu, a întreprins propria călătorie în căruța cu coviltir, de data aceasta însoțită de soțul său, Almanzo Wilder, și de fiica sa, Rose, către Mansfield, Missouri. Acolo a scris povestirile din seria Căsuța din prerie și a trăit până la vârsta de 93 de ani. Pentru milioane de cititori însă, ea va trăi pentru totdeauna ca Laura, fetița din îndrăgitele povești despre pionieratul american de la sfârșit de secol al XIX-lea, adunate în seria Căsuța din prerie.

GARTH WILLIAMS a început să lucreze la ilustrațiile pentru Căsuța din prerie după ce-a întâlnit-o pe Laura Ingalls Wilder la casa ei din Missouri și au văzut împreună locurile în care se aflau diferitele căsuțe din poveștile ei. Ilustrațiile clasice ale lui Garth Williams au făcut-o pe Laura să afirme că ea „și ai ei trăiesc din nou în acele imagini”. Williams a creat, de asemenea, ilustrațiile pentru Pânza Charlottei și Stuart Little.

Carmen Cătălina Alexa:

Titlul, coperta, faima autoarei recomandă această carte, abia acum tradusă prima dată în limba română, drept o carte pentru copii. Azi mi-a înmânat-o curierul și, deși mi-am propus doar s-o răsfoiesc, tot azi am terminat-o de citit, deci singurul defect major al ei ar fi acela că se citește groaznic de repede.

Pentru că oricine și-ar dori ca o călătorie printr-o lume a candorii, firescului și frumuseții de toate felurile să dureze mai mult decât câteva ore, poate două, nu știu cât a durat.

E genul de carte seducătoare și înșelătoare prin simplitate și accesibilitatea mesajului, pe care la șapte ani o citești și o înțelegi ca la șapte ani, la treisprezece ca la treisprezece, la șaptesprezece fix ca la șaptesprezece și înșiruirea poate continua cu orice număr de ani poate apuca un cititor să trăiască.

Seria e cunoscută sub numele Căsuța din prerie, iar ăsta e primul volum. Din păcate, celelalte vor veni abia la vremea lor.

Ce vreau să spun e că e o achiziție minunată și dacă ești copil, și părinte de copil, și copil din părinte, și adult fără copil, și naiv incurabil, și înțelept nedescoperit.

Fragmente din carte:

Pisicile de grajd își încovoiau spinările pe la colțuri torcând zgomotos. Erau grase și le lucea blana de la șoarecii mâncați. Toate aveau urechi mari și coadă lungă, semn nemincinos de iscusință la vânătoare. Zi și noapte cutreierau grajdurile și nu lăsau la lăzile cu nutreț nici șoareci, nici chiar șobolani. Iar la vremea mulsului lipăiau lapte cald din castroane.

Cănd a isprăvit de muls, Almanzo a umplut castroanele pisicilor. Tata a venit în boxa Floreanei, cu scaunul și donița lui, și s-a așezat ca să mulgă ultimul lapte, cel mai gras, din ugerul Floreanei. Dar Almanzo mulsese tot. Tata s-a dus și în boxa Juncuței. A ieșit numaidecât și a spus:

— Fiule, te pricepi la muls.

Almanzo s-a răsucit într-o parte și a dat cu piciorul prin fânul de pe jos. Era prea mulțumit ca să mai spună ceva. Acum putea să mulgă de unul singur; nu mai trebuia să vină Tata după el, să termine treaba. Curând o să poată mulge și vacile mai greu de muls.

Tata l-a ajutat pe Almanzo să-i împingă la locurile lor, unul lângă altul. Apoi a spus:

— Fiule, te las să te gândești ce și cum. Și s-a dus în grajd.

Atunci Almanzo a știut că e destul de mare ca să facă singur lucruri importante.

Stătea în zăpadă și se uita la viței, iar ei se zgâiau la el nevinovați. Cugeta cum să-i învețe ce înseamnă „Hai!”. Nu avea cum să le explice. Dar trebuia să găsească o cale de a le spune: „Când zic «Hai!», mergeți drept înainte.”

Almanzo s-a gândit, apoi a lăsat vițeii, s-a dus la lada cu mâncare pentru vaci și și-a umplut buzunarele cu morcovi. S-a întors și s-a oprit în fața vițeilor, cât de departe i-a permis funia. A băgat mâna în buzunarul halatului. Apoi a strigat „Hai!” și le-a arătat vițeilor un morcov.

Au venit repede.

— Ho! le-a strigat Almanzo când au ajuns la el, iar ei s-au oprit să le dea morcov. Le-a dat câte o bucată, și când au terminat de mâncat, el s-a depărtat iarăși și, vârând mâna în buzunar, a strigat:

— Hai!

Uimitor cât de repede au învățat că „Hai!” înseamnă să pornești înainte, iar „Ho!” să te oprești. Se purtau ca niște boi mari când Tata a venit la ușa grajdului și a spus:

— Ajunge, fiule.

Desigur, Almanzo nu putea spune nimic când vorbeau oamenii mari. Dar putea să asculte. Nu i-a scăpat nimic din ce a spus dl Brown. Și știa că partea cea mai bună a acestei vizite avea să vină după cină.

Nick Brown știa mai multe poveşti năzdrăvane și mai multe cântece decât oricine altcineva. Chiar el spunea asta, și era adevărat.

— Da, domnule, mă întrec oricând, nu numai cu orice om, ci cu orice mulțime de oameni. Spun poveste după poveste și cânt cântec după cântec, oricâți oameni mi-ați aduce să mă-ntrec cu ei, și când niciunul nu mai are ce vă spune, atunci vă spun eu ultima poveste și vă cânt ultimul cântec.

Tata știa că e adevărat. Fusese martor la o astfel de întrecere, în magazinul dlui Case, în Malone.

Deci după cină s-au așezat toți pe lângă sobă și dl Brown a început. Când, după ora nouă, s-au dus la culcare, pe Almanzo îl dureau coastele de râs.