Omul este înzestrat cu o dorință tridimensională de cunoaștere, încercînd pe tot parcursul vieții sale să înțeleagă: (1) cauza; (2) natura; (3) pe sine. Ce este adevărul? a fost și este o întrebare chinuitoare, fiind, de altfel, întrebarea de la care pornim. Din capul locului e bine să înțelegem că adevărul nu se găsește în filosofie, pentru că aceasta, asemenea unei pături prea mici pentru cel care doarme, nu reușește să acopere toate părțile „corpului” în același timp. Adevărul filosofic îi satisface pe unii și îi lasă goi pe alții, pierzîndu-și astfel puterea tămăduitoare la nivel universal. Cred că adevăr este acela care nu poate fi acceptat de toți însă la care toți tind, unii încercînd să-l dărîme, alții încercînd să-l zidească.
Filosofia oferă așa-zise adevăruri cu care toți sînt, cel puțin conceptual și referitor la o aplicabilitate probabilă, de acord, pe cînd teologia cunoaște, esențialmente un singur adevăr universal, imediat și neschimbat: Dumnezeu. Găsind adevărul, cercetîndu-l și crezîndu-ul, viața mea s-a schimbat. Dorințele, impulsurile și motivațiile mele s-au transformat în mod vizibil și radical. Pot să mărturisesc și eu alături de ceata sfinților: „Isus Christos este Alfa și Omega, Începutul și Sfîrșitul, Cel ce este, Cel ce era și Cel ce vine. Cel Atotputernic!”.