Venit la un priveghisi sapat de o durere indoita, personajul principal al cartii priveste mortul,stiind ca el va fi urmatorul. Macinat de o boala necrutatoare, vrea sa afle adevarul despre moarte. De la oricine poate. Ma temeam ca de moarte... sa nu mor! As fi dat orice, numai sa scap. Numai sa stiu ce va fi cu mine dincolo... Unde m-oi duce? Ce ma asteapta?...
De la priveghi la parastas, personajele dialogheaza inflacarat, purtandu-ne propriile replici in ruperi de ritm si rasturnari de situatie cuceritoare. Sunt de-ai nostri: oraseni de fite sau tarani adevarati, romani ortodocsi sau nemti luterani, spiritisti increzutisi preoti smeriti, profesori, tate, rudesi straini.
Printr-un adevarat bazar de credintesi superstitii ridicate la rang de imperativ, drama ne aduce tot mai aproape de adevarul cautat. Iar interventiile nesperate ale unor oameni providentiali, cautatorisi ei, vor deslusi adevarul.
Un mister ramane – cine-i perdantul piesei: cucuveaua, care canta degeaba, sau cei care inca o mai platesc?