S-a născut la 12 septembrie 1918, în Harrisburg, Pennsylvania, din părinții Simion și Zara Popovici. S-a predat Domnului în iunie 1930 și a fost bătut de preotul ortodox în primăvara anului 1931… pentru că “nu și-a făcut cruce”. Începe Seminarul Teologic la București la 18 septembrie 1937 și a continuat seminarul până în 1940. Între 21 februarie 1941 și 5 mai 1945 a fost militar de război. La 5 mai 1945 a fost demobilizat de la statul major al marinei și a început să păstorească biserica “Dragostea” din Arad – Pârneava, concomitent fiind redactor la revista Farul Creștin. S-a căsătorit la 24 octombrie 1945, cu Hortensia Cristea. Familia lor a fost binecuvântată cu trei fete: Iedidia, Angela și Agnia. La 1 iunie 1953 a acceptat pastoratul bisericii nr. 1 “Betel” din Timișoara.
În anul 1954, guvernul încearcă să impună reglementări bisericii, dar fratele Pitt împreună cu comunitatea baptistă Timișoara au refuzat să se compromită, s-au opus acestei decizii guvernamentale printr-un memoriu creat de fratele Pitt. Drept urmare, bisericile și-au urmat cursul normal până în ianuarie 1960. Pe data de 15 noiembrie 1959 a fost chemat de inspectorul regional și i s-a cerut să fie primul în aplicarea “reglementării” cu amenițarea că dacă nu o aplică într-o lună de zile, va fi destituit. Fratele a refuzat aplicarea.
La 12 septembrie 1964, după 4 ani de lupte și încercări nereușite de a reprimi aprobarea de păstor, cere viza pentru America, fiind cetățean american prin naștere. În toamna anului 1965 este recunoscut din nou ca păstor și activează la biserica nr. 1 din Timișoara, până la 1 septembrie 1967. În cei 14 ani la Timișoara, biserica a crescut de la 172 la peste 500 de membri. Ajuns în Statele Unite la 13 octombrie 1967, lucrează împreună cu fratele mai mare, Alexa Popovici, la înființarea și creșterea bisericii române din Chicago. De asemenea se formează de către un grup de frați români Societatea Misionară Română, pentru difuzarea de programe evanghelice prin radio și literatură. În primăvara anului 1977 înființează o misiune la San Francisco și reușește să-l aducă pe fratele Boțan Avram din New York, care va fonda biserica din San Leandro, și pe fratele Daniel Brânzei să ajute lucrarea din Hollywood. În 1984, fiindcă misiunea s-a exins prin tractate, casete, literatură și emisiuni radio, Fratele Olah a fost chemat să fie păstor asistent al bisericii până în 1988, când fratele Pitt s-a pensionat și s-a mutat în Sacramento, California. În Sacramento, fratele Pitt lucrează alături de fratele Nelu Gug, pastorul primei biserici baptiste române din zonă. În anii ’90 se pun bazele bisericii “Harul” și fratele Pitt girează această biserică până la venirea pastorului Tiberius Rață.
În 1990, fratele Pitt e însărcinat ca președinte al Societății Misionare “România pentru Hristos”. În vara lui 1996 familia Popovici se mută în Atlanta, Georiga, pentru a-și petrece toamna vieții alături de fiica dumnealor, Angela Popovici. Ajuns în Atlanta, fratele Pitt slujește alături de frații păstori Marțian și Titi Cocian, pastorii primei biserici baptiste din Atlanta. În descursul anului 1999 fratele Pitt lansează inițiativa deschiderii unui câmp de misiune printre românii situați în nord-estul Atlantei, astfel că în primăvara anului 2000 se înființează cea de-a doua biserică baptistă română din Atlanta (Gwinnett Romanian Baptist Church), unde fratele Pitt continuă slujirea chiar la vârsta de nouăzeci și cinci de ani, alături de pastorul Matei Istudor.
Pentru activitatea sa, fratele Petru Popovici a fost onorat de mai multe publicații: Who is Who, Notable Americans, Personalities of the West and Mid-West, Dictionary of Distinguished Americans, Dictionary of International Biography, Dicționarul Românilor de Seamă din America și în Biographical Roll of Honor. Mai presus va fi însă aprecierea Domnului Isus, la întâlnire cerească: “Bine rob bun și credincios…”