Eram în tren cu cel mai bun prieten al meu. Transportam biblii în ilegalitate. Pentru că eram minori, nu puteam fi condamnați mai mult decît la școala de corecție. Aveam rucsacul plin de biblii și frică în sîn. La un moment dat prietenul meu m-a întrebat: „Dacă ne-ar prinde și ne-ar duce … dacă am avea timp să rupem cîteva pagini din toată Biblia și să le luăm cu noi în pușcărie, ce pagini ai rupe … ”. Am răspuns fără ezitare: „Predica de pe Munte”. De atunci Predica de pe Munte mi-a rămas text preferat, loc de reîntoarceri la exegeză, studiu și frămîntare pe text. În fiecare an descopăr noi adîncimi și valențe ale acestui text.
(Marius David Cruceru) Un comentariu „atipic” la Predica de pe Munte, în care autorul se apropie de text nu pieptiș, ci pieziș, pe căile ocolitoare, „periegetice”, ale celui care încearcă să suprindă textul, să îl învăluie, totul văzut prin lentila ironiei, a răsturnării de situație, a întoarcerii neașteptate a discursului. „Periegeza poate fi asimilată, mutatis mutandis, unei priviri “piezişe”, “cubistă”, asupra textului, un mod de a păstra multidimensionalitatea originară a textului. Dacă ar fi să folosim o metaforă din tehnică, metoda periegetică, comparativ cu cea exegetică, îşi propune să construiască o hologramă a textului, şi nu doar un şir de fotografii bidimensionale. Periegeza este un exemplu de hermeneutică “smerită”, diferită de exegezele (adesea manipulativ eisegetice) cu pretenţie de a fi “în text” şi de a poseda cheia descifrării sensurilor ultime ale textului. (Adrian Iosif)