Sunt eu un pacatos?
Iata intrebarea la care am ajuns si ce greu era de dat raspunsul.
Treceam in fata oamenilor, dar mai ales in fata mea insumi, drept un om cumsecade, muncitor, cinstit, cu oarecare dar de sus… Nu luasem niciodata in serios pacatul. Chiar daca mi-as fi gasit vreun cusur, vreun pacat, m-as fi comparat indata cu cei din jurul meu si gasindu-ma mai bun ca ei, gandul mi s-ar fi luat de la cusur si in loc de smerenie, ajungeam sa ma ingamf. Acum insa faceam un lucru bun: citeam in fiecare zi Noul Testament si il citeam cu bagare de seama, ca pentru mine. In felul acesta privirile mi s-au indreptat mai mult spre Domnul Isus si spre mine insumi si am inceput sa iau in serios pacatul si sa incep lupta cu el… Acum, cand am luat in serios pacatul, am vazut cat de mult ma stapanea el si cat de mare nevoie aveam de iertare.
Trecutul care altadata mi se parea de lauda, curat, nepatat, imi aparea acum asa de pacatos, ca imi era rusine de el. De s-ar fi putut sterge cu desavarsire acel trecut, ar fi fost cel mai bun castig pentru mine. Simteam deci nevoia sa inchei un trecut plin de pacat si sa ma stiu impacat cu Dumnezeu.