„...După rugăciune, George din Casa lui Iacov s-a ridicat în picioare şi l-a implorat pe Conrad Grebel în Numele lui Dumnezeu sâ-l boteze cu botezid creştin adevărat, pe baza credinţei şi cunoaşterii lui. Iar când el a îngenunchiat având această rugăminte şi dorinţă, Conrad l-a botezat"
Aceste cuvinte, consemnate de un martor anonim evenimentele de la Zurich petrecute într-o noapte rece din ianuarie 1525, relatează un act revoluţionar conştiinţă care este considerat pe drept cuvânt actul
crucial în disputa ce viza relaţiile încurcate dintre biserică şi stat în secolul al XVI-lea.
Ruptura decisivă de Zwingli şi de ceilalţi reformatori a fost un pas la care anabaptiştii nu s-au decis deloc uşor căci în anii 1500 erezia era sinonimă cu trădarea. Preţul pentru că au pus în discuţie interese bine-statornicite a fost mare, şi lista anabaptiştilor care l-au plătit este lungă. Unii dintre ei au fost arşi pe rug, alţii au înecaţi, alţii au fost decapitaţi. Mulţi dintre ei şi-au trăit, restul zilelor în închisori sordide. Şi toţi au învăţat ce înseamnă nesiguranţa şi teama. Dar mişcarea nu a putut fi înfrântă.
Istoria anabaptiştilor este o cronică vie a apariţiei răspândirii învăţăturilor acestei ramuri viguroase importante a gândirii creştine, căreia îi datorăm noţiunea de libertate religioasă, atât de dragă nouă azi.
Cuprins:
Prefaţă
Cuvânt înainte
Introducere
I. Naşterea mişcării anabaptiste
II. Meteori în noapte
III. O mărturie fără egal
IV. Adevărul este nemuritor
V. De la Zollikon la Augsburg
VI. Despre Moravia şi comunitatea bunurilor
VII. Menno Simons şi mişcarea anabaptistă olandeză
VIII. Mişcarea anabaptistă şi teologia Reformei
IX. Botez şi ucenicie
X. Biserica şi statul
XI. Peste mări şi ani
Bibliografie