Celui care va lua în mână acest volum de poezii și va primi în inimă mesajul acestor mici opere izvorâte dintr-o peniță inspirată de Sus nu are cum să nu-i vină în minte două cuvinte: comoară și cuvânt.
Posibil născute dintr-o durere adâncă — fie din dezamăgirile vieții, fie din tristetea pricinuită de indiferența lumii față de dragostea Mântuitorului, fe din dorinta arzătoare de a fi mai aproape de Dumnezeu — sonetele acestui volum sunt adevărate momente de cercetare lăuntrică. Ele devin, prin har, instrumente prin care Duhul Stânt îl poate ajuta pe cititor în frământările firești ale celor ce caută Fața Lui cu/inima curată.
Totuși, în mijlocul acestei dureri străbate mereu o rază de speranță — izvorâtă din „stânca Luminii" —, o speranță care poate fi sprijin în zilele de încercare.