Culegerea este destinată în primul rând comunităţii (adunării) în ansamblu, dar câteva dintre ele pot fi cântate deopotrivă de cor şi de adunare (în special pentru cazurile în care corul susţine sau amplifică "vocea adunării"). Majoritatea cântărilor sunt noi (compoziţii româneşti şi traduceri).
Culegerea se distinge prin câteva caracteristici:
- textele cântărilor sunt bogate în conţinut, integre din punct de vedere teologic, muzical şi stilistic;
- pentru fiecare lucrare s-a obţinut dreptul de publicare (copyright-ul);
- conţine texte scripturale cu o distribuţie care presupune participarea întregii comunităţi şi a mai multor naratori;
- are coperţi cartonate cu un material special pentru acoperire (imitaţie de piele);
- tipărirea s-a realizat la standarde europene.
Format: 158mm x 230mm
Ghid pentru folosirea textelor scripturale
Textele scripturale sunt compilaţii de citate şi parafrazări ale unor pasaje din Scriptură, organizate în jurul unor teme specifice.
Plasarea lor în carte are rolul de a da profunzime şi bogătie limbajului închinării noastre. Tradiţia citirii liturgice este una milenară. Îl vedem, de exemplu, pe Moise (Deut. 27), care a organizat o slujbă dramatică unde poporul Israel, împărţit în două tabere, rostea într-o manieră dialogală binecuvântările şi blestemele. Apoi, găsim psalmi concepuţi special pentru rostirea responsorială (vezi Psalmii 118, 136). Sfatul dat de apostolul Pavel lui Timotei privind citirea publică a Scripturii (1 Timotei 4:13) dovedeşte că această practică a fost preluată şi aplicată în întâlnirile de închinare ale primilor creştini. Chiar dacă exemplele din istoria Bisericii sunt edificatoare, argumentul principal pentru folosirea acestor texte este nevoia de a da un conţinut adecvat limbajului de închinare a comunităţii credincioşilor.
Cu câteva excepţii, textele scripturale sunt concepute pentru a fi recitate în manieră responsorială. Secvenţa recitării implică de obicei alternanţa dintre un narator (numit şi "închinător") şi adunare. Sunt câteva exemple cu o distribuţie mai complexă (mai mulţi naratori, cor, femei, bărbaţi, adunare). Includerea mai multor personaje în recitare a avut ca scop sublinierea valenţelor de conţinut şi de expresie a textului. Ele sunt scrise în aşa fel încât să permită flexibilitate în distribuţie, în funcţie de posibilităţile fiecărei comunităţi.
Inserarea acestor texte are şi menirea de a stimula creaţiile de acest gen, în vederea ancorării timpului de închinare cât mai mult în Scriptură. Însoţite de imnuri, meditaţii, mărturii, rugăciuni şi, bineînţeles, de proclamarea Cuvântului, ele pot fi unelte puternice pentru credincioşii care vor să se închine în duh şi adevăr.