Cât despre experienţa mea, sunt gata să
spun că fără duhul rugăciunii nu aş fi putut face nimic. Dacă aş fi
pierdut numai pentru o zi sau pentru o oră duhul darului şi al
implorării, nu aş mai fi putut predica cu putere şi eficienţă, şi nici
nu aş mai fi putut câştiga sufletele prin discuţii personale. În
privinţa aceasta, experienţa mea a fost întotdeauna aceeaşi.
Trezirile trebuie să crească în curăţie şi putere, aşa cum creşte şi
cunoştinţa. Convertiţii din timpul apostolilor erau fie evrei, cu
prejudecăţile şi ignoranţa lor, fie neamuri păgâne. Arta tiparului nu
fusese încă descoperită. Nimeni nu avea copii ale Vechiului Testament,
Cuvântul scris al lui Dumnezeu, cu excepţia celor bogaţi, care îşi
permiteau să cumpere manuscrise copiate. Creştinismul nu avea
literatură accesibilă maselor. Mijloacele de instruire nu erau la
îndemână. Cu atâta întuneric şi ignoranţă, cu atâtea false noţiuni de
credinţă, cu atâtea erori şi pervertiri şi atât de puţine facilităţi de
susţinere a informaţiei religioase, nu te puteai aştepta ca trezirile
religioase să fie curate şi lipsite de greşeli.
Noi avem, şi predicăm, aceeaşi Evanghelie pe care au predicat-o
apostolii. Avem toate facilităţile de a ne feri de eroare în teorie şi
practică, şi de a asigura corectitutinea religiei evanghelice. Oamenii
în mijlocul cărora au loc aceste treziri sunt oameni inteligenţi şi
cultivaţi. Nu au doar mijloace seculare, ci şi educaţie religioasă
îndestulătoare. Aproape fiecare biserică are un pastor educat, capabil
şi credincios. Aceşti pastori sunt în stare să judece corectitudinea şi
înţelepciunea unui evanghelist, de a cărui lucrare doresc să se bucure.
Sunt capabili să judece corectitudinea metodelor folosite. Dumnezeu
şi-a pus sigiliul asupra doctrinelor predicate şi asupra mijloacelor
folosite pentru înaintarea acestei lucrări măreţe, într-un mod
remarcabil şi uimitor. Rezultatele se pot vedea în toate regiunile
ţării. Cei care s-au convertit în urma acestor treziri trăiesc încă, şi
lucrează pentru Cristos şi pentru suflete în toate statele acestei
Uniuni. Este drept să spui că ei se numără printre cei mai inteligenţi
şi folositori creştini de aici şi din alte ţări.
Fiindcă am muncit mult în ţara aceasta şi în Marea Britanie, şi nu s-a
împotrivit nimeni metodelor mele, s-a presupus şi s-a declarat că, după
opoziţia doctorului Beecher şi a domnului Nettleton, m-am schimbat şi
am renunţat la toate metodele de care s-au plâns ei. Această părere
este total greşită. Am folosit întotdeauna şi pretutindeni aceleaşi
măsuri pe care le-am utilizat în primele treziri, şi adeseori am
adăugat alte metode noi, acolo unde le-am considerat necesare. Nu am
văzut niciodată necesitatea unei reforme în privinţa aceasta. Dacă aş
lua viaţa de la capăt, cred că, cu experienţa celor patruzeci de ani de
lucrare, aş folosi din nou aceleaşi măsuri pe care le-am folosit
atunci, dacă împrejurările ar fi aceleaşi.
Să nu vă închipuiţi că mă încred în mine însumi. Nu este adevărat. Nu
înţelepciunea mea m-a călăuzit. Am fost făcut să-mi simt ignoranţa şi
dependenţa, şi condus să privesc mereu la Dumnezeu pentru călăuzire. Nu
m-am îndoit atunci, şi nu mă îndoiesc nici acum de faptul că Dumnezeu
m-a condus prin Duhul Său ca să acţionez aşa cum am făcut-o.
Sper că fraţii vor vedea în tot ceea ce am spus sincerul meu interes
pentru bunăstarea lor. Le-am primit întotdeauna cu bunăvoinţă
criticile, şi am crezut întotdeauna că aveau intenţii bune. Acum sunt
om bătrân, şi multe din rezultatele părerilor şi metodelor mele sunt
cunoscute de public. Nu mi se cuvenea oare să vorbesc liber cu pastorii
despre acest subiect? Drept răspuns la obiecţiile lor, le-am citat
uneori spusele unui judecător al curţii supreme de justiţie.
Pastorii, mi-a spus el, nu dau dovadă de bun-simţ atunci când se
adresează oamenilor. Se tem să nu se repete. Folosesc un limbaj care nu
este înţeles de oamenii de rând. Exemplele lor nu sunt luate din viaţa
de zi cu zi. Scriu într-un stil prea elevat, citesc fără să repete, şi
nu sunt înţeleşi de oameni. Dacă avocaţii ar proceda la fel, s-ar ruina
pe ei şi procesele lor. Când mă aflam la bară, şi aveam în faţa mea un
juriu format din oameni respectabili, obişnuiam să repet ideile
principale după numărul persoanelor din juriu. Am văzut că, dacă nu
făceam aşa, ilustrând şi repetând, şi luând-o de la capăt, pierdeam
cauza. Obiectivul nostru este să facem juriul să se hotărască înainte
de ieşi din sală, nu să vorbim într-un limbaj pe jumătate înţeles de
ei, să ne lansăm în nişte ilustraţii care le depăşesc înţelegerea, să
ne dovedim arta oratorică şi apoi să-i lăsăm să plece. Trebuie să
obţinem un verdict. Ţinta noastră este să ne facem înţeleşi. Trebuie
să-i convingem; dacă au îndoieli în privinţa legii, trebuie să le
clarificăm. Pe scurt, aşteptăm să dea un verdict, şi insistăm asupra
acestui punct; astfel încât, când vor ieşi din sală, să ne fi înţeles,
şi să fi fost convinşi de fapte şi argumente. Dacă nu ne forţăm să
lămurim fiecare gând şi fiecare cuvânt, în fiecare punct, astfel încât
să-i convingem pe deplin, vom pierde cu siguranţă procesul.
Trebuie
să le învingem prejudecăţile; trebuie să le risipim ignoranţa; trebuie
să încercăm să le biruim chiar şi interesele împotriva clientului
nostru, dacă au vreunul. Acum, spunea el, dacă pastorii ar face aşa
ceva, efectul predicilor lor ar fi total diferit. Ei intră în camera de
studiu şi scriu o predică; apoi se urcă la amvon şi o citesc, iar cei
care îi ascultă nu înţeleg decât o mică parte. Sunt multe cuvinte pe
care enoriaşii nu le cunosc, aşa că trebuie să meargă acasă şi să caute
în dicţionar. Pastorii nu se adresează oamenilor ca să-i convingă, şi
să obţină verdictul lor în favoarea lui Cristos. Ei nu caută aşa ceva.
Mai degrabă par să dorească să elaboreze producţii literare fine, să-şi
dovedească elocvenţa şi să folosească un limbaj cât mai ornamentat.
Cuprins
- 1. Naşterea şi educaţia timpurie
- 2. Convertirea la Cristos
- 3. Începutul lucrării
- 4. Educaţia mea dogmatică şi alte experienţe la Adams
- 5. Predicând ca misionar
- 6. Trezirea de la Evans'Mills şi rezultatele ei
- 7. Observaţii asupra educaţiei pastorale
- 8. Trezire la Antwerp
- 9. Întoarcerea la Evans'Mills
- 10.Trezire la Gouverneur
- 11.Trezire la Kalb
- 12.Trezire la Western
- 13.Trezire la Rome
- 14.Trezire la Utica
- 15.Trezire la Auburn în 1825
- 16.Trezire la Troy şi New Lebanon
- 17.Trezire la Stephentown
- 18.Trezire la Wilmington şi Philadelphia
- 19.Trezire la Reading, Pensylvenia
- 20.Trezire în Columbia şi oraşul New York
- 21.Trezire la Rochester în 1830
- 22.Trezire în Auburn, Buffalo, Providence şi Boston
- 23.Lucrarea din oraşul New York în anul 1832 şi după
- 24.Lucrarea timpurie de la Oberlin
- 25.Lucrarea din Boston şi Providence
- 26.Trezire la Rochester în 1842
- 27.Altă iarnă în Boston
- 28.Prima vizită în Anglia
- 29.Lucrare în Moorfields, Londra
- 30.Lucrare în Hartford şi Syracuse
- 31.Lucrare în Western şi Rome
- 32.Trezire la Rochester în 1855
- 33.Trezire la Boston în anii 1856, 1857 şi 1858
- 34.A doua vizită în Anglia
- 35.Lucrare în Anglia şi Scoţia
- 36.Lucrarea de acasă